 |
 |
Vezi VIDEO
Din piele sau, de pe la jumatatea secolului trecut, din cauciuc, opincile au fost o parte a istoriei noastre ca popor. Stramosii daci le purtau, badea Cartan le-a purtat, iar unii romani le poarta cu mandrie si acum. Din pacate, putini sunt cei care mai stiu sa le confectioneze. Unul dintre acestia e din Maramures, din satul Sarbi, si ne-a impartasit cateva dintre tainele fauritului de opinci.
Din prispa casei, nea Petre sufla cu naduf fumul de tigara. In alti ani, pe vremea asta, nu isi mai vedea capul de treaba. Opinca era la putere. Asa ca toata lumea ii batea la poarta. Dar, la vremuri noi, pofte noi. Opincile, alta data nelipsite din casa unui gospodar, nu prea mai sunt asa cautate.
“Pe aicea s-a umblat si vara si iarna cu ele. Alte incaltai nu o fost. Acum toti au pantofi cu tocuri conice si inaltatoare la picioare, nici nu stiu cum le cheama”, spune mestesugarul.
Are 65 de ani, dar numai ridurile ii arata varsta. E un om hatru si, oricat ar fi de suparat, un zambet ii rasare pe chip, mai ales cand ii bate cineva la poarta.
Insa mai nou doar cei de la ansamblurile folclorice ii mai trec pragul. Tot mai multa lume imbraca portul traditional doar la sarbatori. Asa ca o pereche de opinci ii tin pe unii chiar si o viata. Batranul lucreaza ca pe vremuri. Cu unelte ca pe vremurile. A mostenit si meseria si uneltele de la tatal sau.
„M-a invatat tata si am fost de 3, de 4, de 5 ani pana m-am obisnuit. Dupa 17 ani ani am fost foarte bun la meserie. Si o continui pana la etatea de 65 de ani, ca-mi place sa lucru, ca alta misiune nu am, decat opincarie”, spune nea Petre.
Petre Opris este unul dintre ultimii mestesugari ai unei meserii pierdute. In intreg Maramuresul din putine maini mai ies opinci ca altadata. Din cauza cererii, mestesugarul foloseste insa cauciucul ca materie prima. E mai rezistent si mai ieftin.
„Facem opinci pentru barbati, de femei-simple, de neveste-simple, cu colturi si pentru ansambluri, asa cu colt, deci is vreo patru stiluri. Plus mici. Deci is cinci. Perechea asta este gata de facut roata. Acuma trebuie sa o incretesc. Cureaua trebuie sa fie un pic mai subtire ca opinca, ca sa sa bine”, detaliaza maramureseanul.
E printre putinii care mai fac opinci, dar nu e niciodata singur. Nelipsit din camaruta transformata in atelier e Mihai, nepotul lui nea Petre. Cand bunicul sau nu va mai fi, vrea sa fie el opincarul satului. Momentan priveste si invata.
„Vezi, Mihai, daca faci gaurile egale nu ai treaba. Dar trebuie mare atentie. Iti place meseria asta lui bunicul? Da? Bine. O sa vrei si tu sa lucrezi asa cum lucreaza bunicul?”, isi chestioneaza nea Petre nepotul.
Dar pana atunci mai e cale lunga. Nea Petre e in putere si nu are de gand sa lase meseria care o iubeste aproape cum isi iubeste familia.
„Oi practica meseria asta pana ce oi muri. Amu m-am obisnuit cu meseria asta de atatia ani. Am noroc ca nu beu horinca, sa imi tremure mainile, ca nu as mai putea face nimica”, spune cu sinceritate mesterul.
Nea Petre e un mester nepereche. Unul caruia ar trebui sa ii multumim ca nu lasa sa se piarda in bezna modernului un mestesug vechi ca aceste meleaguri.
Sursa: Vasile Dale
– Servicii de creare site web
