În discursul rostit la deschiderea Congresului Euharistic din Statele Unite, la Indianapolis, în seara de 17 iulie 2024, nunţiul apostolic Christophe Pierre s-a întrebat în ce constă „renaşterea euharistică”. De asemenea, care este testul de turnesol pentru a şti dacă „se experimentează o trezire euharistică”. Adevărata trezire euharistică, a explicat cardinalul, deşi este „însoţită mereu de evlavia sacramentală” şi prin urmare de adoraţie, de procesiuni, de cateheză, „trebuie să se extindă dincolo de practicile devoţionale”. Adevărata trezire euharistică, a explicat cardinalul Pierre, înseamnă a-l vedea pe Cristos în ceilalţi, nu numai în propria familie, în proprii prieteni şi în propriile comunităţi, ci şi în cei pe care-i simţim distanţi, pentru că sunt de o etnie sau o condiţie socială diferită, sau în cei care sfidează modurile noastre de a gândi, sau care au opinii diferite de ale noastre. Sunt cuvinte deosebit de semnificative în raport cu polarizarea care caracterizează societatea americană şi de a cărei influenţă nu este scutită Biserica din acea ţară mare.
Reflecţiile nunţiului Pierre amintesc o omilie a marelui părinte al Bisericii, Sfântul Ioan Gură de Aur, care spune: „Vrei să cinsteşti trupul lui Cristos? Nu permite ca să fie obiect de dispreţ în membrele sale, adică în cei săraci, lipsiţi de haine pentru a se acoperi. Nu-i cinsti aici în biserică prin stofe de mătase, în timp ce afară îl neglijezi atunci când suferă de frig şi de goliciune… Ce avantaj poate avea Cristos dacă masa jertfei este plină de vase de aur, în timp ce după aceea moare de foame în persoana săracului?”. Ioan Gură de Aur adăuga: „Gândeşte acelaşi lucru despre Cristos, când merge călător şi pelerin, având nevoie de un acoperiş. Tu refuzi să-l primeşti în pelerin şi în schimb împodobeşti pavimentul, pereţii, coloanele şi zidurile edificiului sacru… În timp ce împodobeşti ambientul pentru cult, nu închide inima ta în faţa fratelui care suferă. Acesta este templul viu mai preţios decât acela”.
Un alt mare episcop, Tonino Bello, afirma: „Din păcate, opulenţa vizibilă din oraşele noastre ne face să observăm cu uşurinţă trupul lui Cristos în Euharistia din altarele noastre. Dar ne împiedică să observăm trupul lui Cristos în tabernacolele incomode ale mizeriei, ale necesităţii, ale suferinţei, ale singurătăţii. Pentru aceasta euharistiile noastre excentrice…”.
Gândindu-ne la situaţia din Statele Unite, trebuie să ne urăm ca renaşterea euharistică să ducă la o atenţie tot mai mare faţă de trupul lui Cristos din „tabernacolele incomode” ale mizeriei şi marginalizării. Şi trebuie să ne urăm şi ca această renaştere să favorizeze o atenţie reînnoită în favoarea vieţii şi a demnităţii umane, a vieţii slabe şi lipsite de apărare, cum este aceea a celui zămislit încă nenăscut, a celui fără adăpost, a celor migranţi. O atenţie reînnoită în favoarea vieţii celor care sunt ameninţaţi zilnic de violenţa şi de răspândirea necontrolată a armelor vândute cu mare uşurinţă: o plagă care chinuieşte în mod deosebit acea ţară mare, pentru contrastarea căreia nu se va face niciodată suficient din partea creştinilor, adică a discipolilor celui care în Ghetsemani a oprit elanul defensiv al lui Petru spunându-i să pună sabia în teacă pentru a lipi urechea servitorului marelui preot rănit de către apostol.
(După L’Osservatore Romano, 26 iulie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
– Servicii de creare site web
