Vezi VIDEO
Diana Kovacs este, in acest moment, singurul judoka roman care conduce o ierarhie a Uniunii Europene de Judo. Diana este pe locul I la categoria 44 kg, Under 20. Este sportiva dublu legitimata la CSM Baia Mare si CSM Cluj si urmeaza sa reprezinte Romania la Campionatul European de Judo din Sofia, acolo unde are ambitia sa cucereasca aurul. Cum a ajuns la acest nivel? Cu multa munca si cu sacrificii. Cu trei ani de naveta zi de zi, cu teme facute in vestiar, cu descinderi in rochie de bal la sala de antrenament. „Am ajuns la judo din simpla curiozitate si am ramas. A devenit hobby-ul meu de pe primul plan intotdeauna si l-am practicat cu placere. M-a ajutat sa ma maturizez mult mai repede, sa ma descurc in viata si sa suport mult mai usor greutatile vietii. Azi nu regret nimic din ceea ce am sacrificat pentru rezultatele din sport!” a declarat pentru eMaramures Diana Kovacs. „Am inventat-o pe Diana de trei ori: prima oara, atunci cand mi-a intrat in sala de antrenament, apoi in 2006 cand a fost cooptata in lotul national si, in fine, in 2007, cand, epuizata de atatea antrenamente, a dorit sa renunte la judo. Dupa o luna de vacanta a vazut altfel lucrurile…” spune antrenorul emerit Vasile Pop.
A descins in sala de judo adusa de mana de Ovidiu Mihut
Diana Kovacs s-a nascut in 24 aprilie 1991, la Baia Mare. Prima sa legitimare a fost la Clubul Sportiv Municipal Baia Mare, descoperita fiind si pregatita pana in prezent de antrenorul emerit Vasile Pop. Din acest an, studenta fiind in anul I la facultatea de Educatie Fizica si Sport a Universitatii „Babes – Bolyai” din Cluj Napoca (Bacalaureatul si l-a luat cu 8.45), Diana este dublu legitimata, fiind si sportiva CSM Cluj, acolo unde este pregatita de antrenoarea Geanina Inclezan, supervizata de antrenorul federal Florin Berceanu. Chiar daca a trecut un deceniu, antrenorul emerit Vasile Pop isi aminteste si acum prima intalnire cu Diana: „Am avut un sportiv foarte bun, pe Ovidiu Mihut si, intamplator, stateau in aceeasi curte cu Diana. Vazand-o prin curte jucandu-se, era foarte baietoasa, m-am trezit cu el ca vine de mana cu o fetita de vreo 19 kg si mi-a spus: „Domnule antrenor, uitati, va aduc probabil o viitoare campioana!” Si asa a si fost. Am primit-o in sala, la inceput era foarte retinuta. Incet – incet si-a dat drumul si ne-am apucat de treaba si apoi au inceput sa vina si rezultatele”.
Amintirea primelor medalii
„Mi-aduc aminte ca prima medalie a obtinut-o la categoria de 26 kg, desi ea avea 22, dar nu exista asa o categorie… A reusit sa ia bronzul. A fost prima ei medalie, la o finala pe tara, daca nu mai insel in 1999. In anul viitor a intrat pe categoria ei si a iesit campioana nationala si deja de acolo a fost mai simplu pentru ea” isi aminteste antrenorul, care adauga: „In 2007 a participat la prima ei mare competitie internationala, la Campionatele Europene Under 17 din Malta, unde a luat locul V. A fost foarte aproape de medalie, la 13 secunde. Pe urma au inceput sa apara si celelalte rezultate…” Este multipla campioana nationala, campioana balcanica, castigatoare de diferite concursuri international, de cupe europene, a obtinut un loc III la Cupa Mondiala de seniori (pe cand avea 17 ani), castigatoarea Cupei Romaniei la seniori (tot pe cand avea 17 ani), vicecampioana europeana anul trecut la Under 20.
Trei absente in opt ani de antrenamente
„Faceam un singur antrenament in perioada de scoala, in perioada de vacanta mai faceam un cantonament si chiar doua antrenamente. Vreau sa va spun ca, in perioada de scoala, dupa ce s-a mutat in Nistru, trei ani de zile a facut naveta din Nistru si nu stiu cati copii ar fi rezistat la programul asta: ea se trezea la 6 dimineata, mergea la ore, apoi isi facea temele in vestiar, antrenament si seara o astepta tatal ei la 19.30 – 20.00 sau mergea cu autobuzul acasa. Si asta timp de trei ani, zi de zi” deapana amintiri pentru eMaramures Vasile Pop, care mai puncteaza un detaliu: „In opt ani de zile, Diana a lipsit de trei ori de la antrenamente, de fiecare data motivat. Sa va spun o poveste hazlie: cand a terminat clasa a VIII-a a venit in rochia de banchet la antrenament si m-a rugat sa o scutesc de pregatire in ziua aceea ca sa poata merge cu clegii la bal… Asa un sportiv merita sa fie exemplu pentru altii!”
Din varful ierarhiei, amintirea clipelor mai delicate
Azi este locul 1 in ranking-ul european al categoriei ei: „Cu siguranta este tot ceea ce mi-am dorit intotdeauna. Nu ma asteptam sa ajung in top, cel putin nu asa de repede. Desigur imi doresc si medalie la Europene, dar, pe moment, sunt foarte fericita” a marturisit pentru eMaramures Diana: „Este bine pentru mine ca imi cunosc adversarele, m-am intalnit cu ele si anul trecut si anul acesta la turnee sper sa fie bine si, sincer, nu am emotii care sa imi faca probleme”. Pana aici, insa, drumul nu a fost nici pe departe presart doar cu roze… „Pana aici sa stiti ca a fost munca multa atat din partea sportivei si a antrenorului de club, sacrificii din partea parintilor, munca foarte multa din partea antrenorilor de lot, Diana fiind componenta loturilor nationale din 2006, de la nivelul de cadete” marturiseste antrenorul emerit, care deconspira si un moment mai delicat din cariera Dianei: „Adaptarea la primul ei stagiu cu lotul national a fost destul de dificila. Vorbeam la telefon foarte des. Dorea sa vina acasa. Dar a trecut peste asta. Sunt doua triunghiuri extrem de importante care trebuie sa functioneze perfect ca sa se poata ajunge la performanta: triunghiul parinti – sportiv – antrenor, respectiv triunghiul familie – scoala – antrenamente”. Si cand vine vorba despre Campionatul European, Vasile Pop recunoaste: „Daca anul trecut a iesit vicecampioana, putem sa indraznim sa speram la titlu, dar sa stiti ca intre locurile I si V valorile sunt foarte echilibrate si depinde foarte mult de ziua de concurs…”
Sursa: Ramona-Ioana Pop
– Servicii de creare site web
