Ioan Budai Deleanu – scriitorul singurei epopei românești, a murit în urmă cu 200 de ani

Ieri, 24 august, s-au împlinit 200 de ani de la trecerea în ne ființă a unuia dintre reprezentanții de marcă ai Școlii Ardelene, Ioan Budai Deleanu. Cunoscut publicului datorită cele mai cunoscute opere ale sale „Țiganiada”, acesta a fost un mare luptător pentru drepturile și emanciparea culturală a românilor din Transilvania. 

Ioan Budai Deleanu s-a născut la 6 ianuarie 1760 în satul Cigmău, fiind un mare scriitor, filolog, lingvist, istoric și jurist. Acesta a fost primul dintre cei zece copii ai preotului greco-catolic Solomon Budai și a făcut studii elementare în Cigmău, după care, începând cu anul 1772, urmează seminarul greco-catolic la Blaj și apoi din 1777 Facultatea de Filozofie din Viena. Ca bursier al Colegiului „Sfânta Barbara” din 1780 în 1783, trece la Facultatea de Teologie. Obține titlul de doctor în filosofie. În acest timp petrecut la Viena, își aprofundează cultura umanistă studiind limbile latină, franceză, germană și italiană. În timpul studiilor proiectează întocmirea unui lexicon în 10 volume, pentru care culege materiale documentare. Tot la Viena cunoaște alți corifei ai culturii române din Transilvania, Samuil Micu, Petru Maior și Gheorghe Șincai. Împărtășindu-le convingerile iluministe împreună cu acești greco-catolici avea să pună bazele Școlii Ardelene. 

Revenind acasă de la Viena, Ioan Budai Deleanu a devenit „prefect de studii” al Seminarului Greco-Catolic de la Blaj. Din păcate, din cauza unor împrejurări nefavorabile, a plecat departe de locurile natale, în Liov, pe atunci capitala Galiției, parte a Imperiului Austriac din care făcea parte și Transilvania. Aici va obține, prin concurs, postul de secretar juridic al Tribunalului provincial. În anul 1796 este avansat judecător la Curtea de Apel.

A rămas până la sfârşitul vieţii la Liov, stingându-se din viață pe 24 august 1820. Cu toate acestea, la Liov a scris lucrări din diferite domenii. Câteva titluri reprezentative din lingvistică, istorie, pedagogie şi drept pot fi următoarele: „Temeiurile gramaticii româneşti” (manuscris), „Teoria ortografiei româneşti cu litere latineşti” (manuscris), „Lexicon românesco-nemţesc şi nemţesco-românesc” , Liov, 1812, „De originibus populorum Transylvaniae” , „Codul penal”, Liov, 1807, „Codul civil” , Liov, 1812, „Carte trebuincioasă pentru dascălii şcoalelor de jos” , Viena, 1786, dar s-a remarcat şi ca traducător. 

Una din cele mai cunoscute opere ale sale este „Țiganiada”, redactată în două versiuni: prima în 1800, fiind mai stufoasă și cu o acțiune mai complicată, iar cea de-a doua versiune din 1812, mai echilibrată și mai artistică. Opera aparține genului epic în versuri, fiind o epopee eroi-comică. Este singura epopee românească terminată, care are ca temă lumea pe dos, parodierea ordinii universale.