INTERVIU – EXCLUSIV – Fostul primar Cristian Anghel crede ca ar putea parasi Penitenciarul Baia Mare pana in februarie (VIDEO)

Vezi VIDEO
La trei zile dupa ce a fost transferat de la Penitenciarul Gherla, Cristian Anghel, fostul primar al Baii Mari a acordat un interviu in exclusivitate pentru eMaramures. Intre vizita avocatului său, cu care s-a sfatuit in legatura cu atacarea sentintei care l-a trimis dupa gratii, si vizita sotiei sale, Cristian Anghel a dezvaluit, printre altele, cum incearcă sa isi reduca pedeapsa sau ce cărti a mai citit. Jovial, cu chef de vorba si doar putin mai incaruntit, asa e Cristian Anghel dupa sase luni de detentie in Penitenciarul din Gherla. De cateva zile el a fost transferat in Penitenciarul Baia Mare, unde va trebui sa isi ispaseasca restul pedepsei. Desi a fost condamnat la doi ani si jumatate de inchisoare, Cristian Anghel si-a facut deja planuri pentru a putea fi eliberat cat mai repede.

Reporter: Cum va simtiti, cum sunteti din punct de vedere fizic si emotional?
Cristian Anghel: Eu cred ca sunt echilibrat psihic si fizic. Am incercat sa am o atitudine optimista in aceasta perioada, atat cat se poate aici. M-am gandit ca toate trec si ca la un moment dat o sa ajungem sa cunoastem in totalitate si adevarul. Viata merge inainte, apar si obstacole pe parcursul existentei noastre, dar poate ca ce a fost mai greu a trecut… Cam doua treimi daca nu mai mult din pedeapsa pe care ar trebui s-o execut s-au epuizat.

Reporter: In urma cu cateva zile ati fost transferat de la Gherla. Cum a fost drumul pana la Baia Mare?
Cristian Anghel: Nu a fost un drum prea lung fata de ceea ce am avut de-a face in luna septembrie, cand am fost la Bacau. A fost vremea mai putin favorabila… Se pare ca eu am venit aici cu vreme rea, insa azi e soare si frumos. Spuneam pe drum ca o sa rasara soarele si pe strada noastra cat de curand…

Ma simt bine aici, atat cat poti sa te simti de bine in inchisoare, m-am adaptat la conditiile care sunt aici. Zona de liber sau zona de regim deschis este mai generoasa decat cea de la Gherla. In camera m-am cunoscut cu ceilalti colegi, discutam despre diverse lucruri, ne uitam la televizor, am fost la biblioteca ieri, am fost la cumparaturi.

Am scris un numar de pagini, ritmul este cam acelasi, cam 100 de pagini pe luna dar informatiile sunt amestecate, chestiuni de program zilnic, elemente de natura politica, profesionala, de detentie, ce am mai citit, ce ganduri mai am, ce vreau sa fac in perspectiva.
Program divers intre trezirea de la 6.00 si stingerea de la 22.30
Reporter: Cum decurge o zi obisnuita? Cu ce va ocupati timpul?
Cristian Anghel: Intr-o zi in care nu lucrez, cum este ziua de astazi, te trezesti la ora 6:00, cand suna goarna si se serveste si masa de dimineata. In jurul orei 8:00 este apelul de dimineata, dupa aceea este program in penitenciar, la 12:00 este masa de pranz, de la 18:00 pana aproape de ora 20:00 este masa de seara, iar la ora 22:30 este stingerea. In situatia in care lucrezi, asa cum am lucrat eu la Gherla, programul este foarte plin.

De la 7:30 pana la ora 16:00 lucram la club, cu o jumatate de ora de pauza la pranz. Dupa aceea, activitati obisnuite… Dus, activitate in camera, daca mai aveai de spalat ceva, mai ieseam afara la o poveste, mai citeam o carte, mai scriam in jurnal, am si o numaratoare a zilelor care mi-au ramas, tai cate o zi ca in armata… Azi (n.r. – 22 octombrie) am avut o zi foarte plina pentru ca a fost si avocatul, am avut si vizita unui parlamentar, trebuie sa vina si sotia, deci deja s-a umplut ziua de vineri.

Avocatii lui Anghel pregatesc a doua cale de atac extraordinara
Reporter: Ce ati discutat cu avocatul dumneavoastra?
Cristian Anghel: Elemente ce tin de natura situatiei mele. Asteptam un document din partea procurorului dupa care instanta de la Baia Mare sa programeze cererea de reviziure pentru a se judeca. Este cea de a doua cale de atac extraordinara pe care o utilizez in situatia din dosarul meu. Am discutat si alte detalii. Pregatim si documentatia pentru CEDO, deci sunt destule amanunte de discutat si pe undeva e bine ca sunt la Baia Mare pentru ca pot sa am un contact mai usor cu dansii.

Reporter: V-ati gandit sa mergeti undeva la munca, pentru ca aveti dreptul acesta si in plus v-ar aduce si o reducere a pedepsei?
Cristian Anghel: Nici nu as putea sa stau pe loc. Nu sunt o persoana care sa stea toata ziua in pat sau sa nu munceasca. De aceea am cerut si la Gherla, si am solicitat si aici. Am depus miercuri o cerere in acest sens si am inteles ca luni (n.r. – 25 octombrie) sau marti va fi comisia care se va ocupa de analiza solicitarilor noastre si care repartizeaza la o activitate pe cei care intrunesc conditiile necesare.

Nu stiu sa va spun acum daca e mai bine sa lucrez in interior sau afara, pentru ca fiecare are avantajele si dezavantaje. Pentru mine in momentul de fata important este sa incep lucrul si cu cat incep mai repede, cu atat mai bine inclusiv pentru acele zile de castig, care nu sunt multe, dar, totusi, conteaza pentru ca aici orice zi in plus nu este dorita si fiecare cand se apropie de eliberare isi numara zilele ramase. Eu, dupa socotelile mele, am pana in momentul de fata intre 26 si 27 de zile castigate. Asta e un lucru bun pentru ca este rezultatul a patru luni si ceva de lucru la Gherla si sper ca de saptamana viitoare sa incep sa lucrez si sa se numere in continuare aceste zile castig.

Eliberarea conditionata din penitenciar ar putea veni in februarie
Se pot face scenarii in legatura cu data de solicitare pentru eliberare conditionata. In momentul de fata, daca nu as mai lucra deloc pana cand voi solicita eliberarea conditionata, cred ca as avea dreptul sa depun cererea in data de 17 ianuarie. Este o procedura dupa aceea care dureaza in jur de zece zile, este o comisie in penitenciar, este instanta care se pronunta si daca nu sunt probleme, eliberarea conditionata.

Daca voi putea sa lucrez in noiembrie, decembrie si inca trei zile luna asta, pentru ca inseamna inca o zi castig, atunci puteti sa mai scadeti inca 14 – 15 zile si ajungem la doi trei ianuarie. Sa speram ca lucrurile vor merge bine si pana in 15 ianuarie sa ne vedem in libertate.

Gateste impreuna cu colegii de celula ciuperci, supe si omlete
Reporter: Cum sunt colegii dumneavoastra de camera?
Cristian Anghel: Nu il cunosteam dinainte decat pe unul dintre ei. In camera suntem zece persoane si il cunosteam pe unul dintre ei de la Gherla. De fapt, dansul ma cunostea pe mine pentru ca mi-a spus ca i-am premiat fetita la un festival “Miniursuletul de aur” acum nu stiu cati ani si chiar mi-a cumparat ceva de la magazin de la Gherla pentru ca eu nu aveam bani pe card. Pe restul i-am cunoscut aici, dar ma inteleg bine cu ei.

Am luat o camera de nefumatori, e liniste, te poti odihni si ne vedem de treaba. Exista un sentiment de solidaritate aici, pentru ca el se instaleaza automat, fiind persoane care nu au toate drepturile se ataseaza unul de celalalt. De exemplu, am venit aici si nu aveam usturoi si intr-o seara mi-au dat, dupa aceea aseara mi-au dat o supa, acum ma asteapta cu ceva facut din ciuperci pentru ca eu nu vreau sa mananc carne vinerea.

De dormit dorm bine, nu am probleme. Am un tratament pe care il luam si in afara penitenciarului, este asigurat la zi si mergem inainte.

Recomandarea lui Anghel: Eseu despre orbire
Reporter: Ce carti ati mai citit? Se numara printre acestea Papillon sau Contele de Monte Cristo?
Cristian Anghel: Sunt carti care se potrivesc cu situatia celor de aici… Nu, pe astea le-am citit demult, insa cand eram la Gherla, la club, ma ocupam si de biblioteca si erau cartile poate cele mai solicitate. Am citit, de exemplu, Un lord intemnitat al lui Jeffrey Archer si evident si alte carti, fie ca sunt de natura beletristica. Am citit cateva carti foarte bune in penitenciar, aduse de sotia mea, si va recomand si dumneavoastra una care merita s-o cititi, Eseu despre orbire, a lui Jose Saramago.

Reporter: Sport ati mai facut?
Cristian Anghel: Am jucat de cateva ori baschet, am jucat de multe ori tenis cu picorul, am mai jucat putin tenis de masa acolo la Gherla si chiar ieri un pic aici. In schimb, am mers foarte mult pe jos.

Vecin cu ”Fiara din Balcani” si membrii clanului Cordunenilor
Reporter: Se spune ca in tot raul exista si o parte buna. Ati reusit sa identificati o parte buna a ceea ce vi se intampla?
Cristian Anghel: Pot sa spun ca si detentia reprezinta o scoala de viata. Si aici poti sa inveti anumite lucruri si aici poti sa inveti sa comunici cu persoane de toate categoriile, si aici poti sa afli noutati, chiar daca pare paradoxal, si aici poti sa vezi comportamente oscilante, dar daca e sa fac o apreciere generala, pot sa spun ca m-am adaptat foarte bine, nu spun ca imi place, la aceasta alta viata, nu am avut niciun conflict cu niciun detinut si toti m-au respectat in masura in care si eu i-am respectat.

Am parcurs un drum de aproape doua saptamana pana la Bacau si inapoi unde am vazut foarte multe si am invatat foarte multe. Am vazut persoane care se automutilasera in detentie. A stat langa mine unul fara o urerche si cu jumatatea urechea cealalta. Am vorbit si cu el ca si cu ceilalti desi nu era o imagine placuta, sa zicem.

Am calatorit cu nume grele din istoria penitenciara, pe care dumneavoastra la stiti de la televizor. Cativa din Clanul Cordunenilor au fost cu mine in masina, Passaris (n.r. Konstantinos Passaris – condamnat la inchisoare pe viata pentru omor, supranumit Fiara din Balcani) era la parter, cu trei camere mai incolo cand am stat in perioada de carantina si nu au fost probleme. Este foarte greu sa faci o asociere intre faptele unuia si comportamentul sau. Mai este o zicala: in detentie toti sunt nevinovati. Asa sustin toti, inclusiv eu sustin ca sunt nevinovat.

Reporter: Care a fost cel mai interesant personaj pe care l-ati cunoscut dupa gratii?
Cristian Anghel: M-a impresionat un detinut care efectua o detentie de inchisoare pe viata si la Gherla in biserica ne-a tinut o lectie de crestinism, de morala crestina. N-ai fi spus ca pe omul acela il apasa inchisoarea pe viata. Am gasit si altii…Ce nu am gasit a fost o persoana care sa fi fost condamnata pentru abuz in serviciu, ca mine.

Baia Mare are nevoie de un cap limpede care sa puna capat crizelor
Reporter: Ce parere aveti despre ultimele miscari din Primaria Baia Mare?
Cristian Anghel: Din punctul meu de vedere, in zona locala este o criza politica si nu o criza administrativa asa cum se sugereaza. Stiu ce echipa am lasat in primarie si sunt profesionisti. Stiu ca sunt in stare sa duca primaria indiferent de opinia unuia sau altuia si indiferent daca sunt sau nu tapi ispasitori, asa cum au fost transformati in ultima perioada.

Criza politica este mai ales la cele trei partide importante si nu ma feresc sa spun ca si in PNL este, sau cel putin a fost o criza, care poate dupa alegerile de sambata sa se schimbe. In PNL a fost o criza generata probabil de vidul de putere, asa cum probabil si in primarie, vidul de putere este o componenta a crizei.

Fostul primar al municipiului nu isi reproseaza nimic
PSD-ul este in criza deoarece inca nu s-a asezat cum trebuie si sa pui un capac pe oala nu e suficient, iar PDL-ul este in criza deoarece criza s-a transferat de la nivel central la nivel local. In momentul in care se suprapune o criza economica mondiala peste cea nationala, peste cea locala, ar trebui sa existe cateva capete limpezi care ar trebui sa-i adune pe toti la un loc ca sa faca un pact de neagresiune pana ce lucrurile se imbunatatesc. Sunt proiecte incepute care trebuie finalizate, sunt proiecte noi care trebuie puse in practica.

Pe undeva am un sentiment de apropiere de cetateni care trebuie sa stie ca nu aceasta este imaginea primariei. Raman cu sufletul si cu fizicul langa baimareni, astept sa ma reintorc printre ei. Am sa ma duc cu capul sus, nu am sa imi reprosez nimic. Daca maine ar fi o situatie dificila cu locatarii unui bloc din Baia Mare as proceda la fel si cu asta cred ca am spus multe. Raman sa nutresc si eu speranta ca pe undeva se va face dreptate. Am fost intrebat daca o sa iert… Raspunsul meu a fost ca numai Dumnezeu iarta, dar intre iertare si razbunare este o diferenta. Nu m-am razbunat in viata mea pe nimeni si nu am sa ma razbun pe nimeni.

”Nu mi-am epuizat resursele politice sau administrative”
Reporter: Ce sanse mai are Cristian Anghel ca si om politic?
Cristian Anghel: Ca si om politic eu cred ca am toate sansele, ca si ales, mai putem discuta… Daca lucrurile se desfasoara in cel mai negru scenariu cu putinta, in care se judeca revizuirea si pierd, la CEDO nu pot sa castig, atunci inseamna ca eu sunt privat de acest drept de a fi ales doi ani si jumatate, durata pedepsei plus inca doi ani. As mai avea sanse, in gluma vorbind, pentru a mai candida in 2014 la Presedintia Romaniei sau la Parlamentul European. Daca scenariul este avantajos pentru mine atunci e posibil orice. In ambele situatii cred ca nu mi-am epuizat resursele politice sau administrative, pot oricand sa dau un sfat bun, pot sa ma implic politic sau administrativ, pot sa ma implic intr-o campanie electorala chiar daca nu sunt eu candidatul si sa ofer celor cu care lucrez experienta mea, priza mea la electorat si toate celelalte.

Reporter: Ce va lipseste cel mai mult din viata de afara?
Cristian Anghel: Libertatea, evident. Dar fata de libertate, cred eu ca e mai important sa fii sanatos. Dar poti sa fi liber chiar daca esti in detentie. Nu te poate apasa atat de tare o asemenea situatie daca esti in stare sa iti educi mentalitatea, spiritul si sa ai o ocupatie.

Reporter: V-ati facut deja un program pentru ziua in care o sa fiti eliberat?
Cristian Anghel: Primul sentiment pe care il ai e sa te duci acasa si sa stai cu ai tai. Imi facusem un plan daca iesea bine la Bacau si atunci as fi circulat intai o tura prin oras. Dar si acum as vrea sa fac o tura prin oras mai intai si dupa aceea sa ma stabilesc acasa. Imi pare rau ca nu pot sa fiu la inaugurarea Gold Plaza pentru ca am pus mult suflet in acest obiectiv si nu este usor sa sprijini o investitie de 70 de milioane de euro mai ales in conditii de criza.
Sursa: Andrei Gherghel