GANDURI – Pana cand moartea ne va desparti…

Fiecare om care intra in viata noastra, timid sau direct cu buldozerul, are scopul lui. Ramane la latitudinea fiecaruia dintre noi sa descoperim aceste mistere, sa invatam din exemple si din propriile greseli. Iubiti, amanti sau simpli prieteni, fiecare are, ca intr-un film bine regizat, partitura proprie si, la fel ca in filme, si in viata sunt personaje care iti raman mereu in minte si in inima orice s-ar intampla, oricata apa ar curge pe Sasar si oricat ar vrea Cronos sa astearna uitarea peste tot ce am fost.

Caci devenirea noastra se datoreaza si lor in mare masura. Dar parca e ceva mai mult. Ca un tatuaj emotional facut direct pe suflet, unul permanent, pe care nicio viitoare iubire, oricat de pasionala ar fi, nu il va putea sterge.

Un sarut, o privire, o voce, un parfum – orice nimic poate sa te rascoleasca chiar daca peste tine, peste voi au trecut luni, ani si chiar decenii. E acel sarut pe care incerci sa il regasesti in fiecare barbat, dar cautarea e zadarnica. E acea privire pe care o cauti oriunde – pe strada, printre rafturile supermarketurilor sau in autobuz, privirea care spune mai multe decat o intreaga declaratie de dragoste. E acea voce care, desi probabil nu ti-a soptit niciodata cuvinte mari, ti-a ramas imprimata in fiecare atom al corpului tau si tresari de fiecare data cand o auzi.

E acel parfum pe care il inspiri cu nesat oriunde si oricand si pe care nu l-ai schimba nici daca l-ai folosi o viata-ntreaga, caci mereu l-ai simtit in imbratisarile voastre si pe tricoul uitat pe fotoliul tau din sufragerie.

E omul pe care il intalnesti dupa ani intregi si simti ca nu v-ati despartit niciodata, caci in mintea ta l-ai revazut mereu. Nu a fost niciodata perfect, dar te-a adus pe tine cu un pas mai aproape de perfectiune, pentru ca oamenii emotional nemuritori sunt mereu cei ce ne fac mai buni. Sunt oamenii la care ne intoarcem mereu, in gand, oricand suntem in cumpana, sunt oamenii in amintirea carora ne regasim increderea in sine si imboldul de a continua expeditia in cautarea fericirii.

Fiecare dintre noi avem oameni emotional nemuritori in viata noastra. Unii le spunem suflete pereche, altii doar obsesii. Personal imi place sa cred ca sunt acei oameni de care oricat am incerca sa scapam nu vom reusi niciodata. Si e bine sa le amenajam un sertar in sufletul nostru si sa-i pastram acolo senini si simpli. La fel de simpli ca si adierea vantului, ca si primul sarut, ca si zambetul unui copil, caci viata noastra fara ei ar fi fost cu siguranta mult mai saraca.

Si nu e vorba aici despre iubiri neimplinite, despre relatii lasate in suspans sau drame sentimentale. Ci mai degraba despre oameni alaturi de care am putut mereu sa fim noi, fara frica de a fi judecati, de cei care ne-au facut sa radem chiar si atunci cand lumea parea sa se sfarseasca, de cei care au gasit taria de a ne contrazice chiar si atunci cand asta a insemnat sa ne intoarca, taman pe dos, intreg universul.

Sunt oamenii carora le lasi mereu o portita deschisa in viata ta, chiar daca uneori intrarea e mascata cu iedera si caprifoi.

Sursa: Tania Purcaru