Sunt multi cei care cred ca fericirea nu este decat o suma de lucruri marunte, ca atare fiecare dintre noi avem posibilitatea sa o cunoastem. Si aici idealistii vin cu argumente aflate la dispozitia orisicui: rasaritul soarelui, cantecul maiastru al unor pasari, zambetul copilului, bucata de paine pe care o imparti cu un sarman sau cana cu apa ce o intinzi insetatului. Daca doar la atat se rezuma fericirea adevarata, atunci cred ca noi o traim fara sa stim. Si nici nu mai are rost sa o cautam pe nu stiu unde, din moment ce ne este la indemana.
Scriitorul francez Jules Renard, autorul lui Morcoveata, spunea ca scopul nostru este de a fi fericiti. Nu reusim asa de usor. E nevoie de o straduinta zilnica. Dar tot el adauga ca „daca s-ar zidi casa fericirii cea mai mare incapere ar fi sala de asteptare”. Da, pana la urma toata viata nu facem altceva decat sa alergam dupa o fericire iluzorie despre care nici macar nu stim cum arata. Dupa aceasta himera am alergat si in 2014, umar langa umar, mari nefericiti angrenati intr-o goana nebuna catre nicaieri de fapt.
Tragem linie si socotim, constatand ca nu am ajuns nicaieri dupa 25 de ani de alergatura. Anul Nou ne prinde cu acelasi balast in barca, pericolul scufundarii pare mai mare ca oricand, iar malul taramului bunastarii si prosperitatii nici macar nu se vede prin palcul de ceata format din minciuna, incompetenta, hotie, nepasare, vanzare, tradare. Cu adevarat in ultimul sfert de secol „cei tari se ingradira cu averea si marirea in cercul lor de legi”, in vreme ce oamenii adevarati, masa muta, neputincioasa si abandonata s-a uitat prin ulucii gardului la mesele de taina ale demnitarilor, muscand din pita neagra si mereu neindestulatoare.
La fiecare sfarsit de an emanatii evenimentelor din decembrie, lacustele, bancherii straini si autohtoni, afaceristii de carton, teparii, politicienii, vanzatorii de tara, profitorii de duzina isi numara agoniseala si isi fac planuri mai hraparete pentru noul sezon.
Mediul economico-financiar este propice faradelegilor, tara este ruinata, saracia a ajuns la cote alarmante, poruncile venite de afara trebuie respectate cu strictete, indiferent de consecintele nefaste asupra poporului. Cei care fac jonglerii cu legile, cu fraudele, cu retrocedarile si tepele, se simt ca pestele in apa. Tot mai multi romani se simt liberi, sunt saraci si nu au grija avutului, sunt someri si nu au grija locului de munca. Ba, pe deasupra, pot opta sa munceasca ogoarele altora, sa mature strazile, sa spele vasele sau sa stearga la fund batranii si handicapatii Europei.
Celor multi le ramane lehamitea si scarba fata de rafuielile politice vazute in direct la televizor, de fetele acelorasi demagogi vicleni, trepadusi si traseisti corupti pana in maduva oaselor, indiferent ce loc ocupa in organigramele bugetare umflate in functie de pilele ce vin din exteriorul institutiilor. Coruptia, frauda, contrabanda, traficul de influenta si alte infractiuni au devenit branduri de succes, intr-o societate intrata in metastaza care nu mai raspunde nici la citostatice. In aceste conditii nu-i de mirare ca economia romaneasca, schioapa la ambele membre, mai mult sta decat se misca, folosindu-se de carjele perfide furnizate in transe regulate de catre bancherii interesati ai FMI.
Dar sa nu disperam, sa ne bucuram ca am scapat de un an greu, sa privim cu optimism spre viitor. Avem timp berechet sa ne veselim, din ajunul Craciunului si pana a doua zi de Boboteaza, doar pentru asta au decretat guvernantii inca doua zile de sarbatoare. Ne-au jupuit pielea, dar n-are importanta, rabdam si uitam bucurosi ca ne-au dat dezlegare la mai multe sarbatori. Avem la dispozitie doua saptamani ca sa inchidem necazurile in beci sau debara, sa punem lacat pe amintirile neplacute din anul precedent, sa facem previziuni astrologice, sa ne inchipuim ca in 2015 va fi mai bine. Adica sa ne amagim si sa credem in propriile minciuni.
Hai noroc si sanatate, ca-i mai buna decat toate! Avem timp sa ne bucuram de magia sarbatorilor, mai ales ca pe stil nou Mos Craciun si-a angajat in alai Craciunite care au uitat sa isi traga fusta inainte de-a purcede la munca, iar sanii n-au cum sa stea in captivitatea textilelor, asa ca dau pe dinafara satisfacandu-ne privirile. Haideti, recunoasteti ca fericirea nu-i o nestemata, ne sta la indemana si ia forma bradului impodobit, a luminilor feerice de pe strazi, a artificiilor, a concertelor muzicale de toate genurile, a revelioanelor in aer liber.
Da, cred ca exista oameni care traiesc fericiti fara sa stie. Oare asa suntem si noi, romanii? Nu cred. Octavian Paler ne-a invatat ca fericirea nu inseamna sa ti se implineasca orice dorinta, ci sa poti dori cu toata inima ceva. A lasat stacheta jos de tot, dar stati sa vedeti cu cata viclenie ingroapa batranul Shakespeare aspiratia la fericire: „Ferice de noi ca nu suntem prea fericiti!”.
La multi ani, stimati cititori! Va doresc un an in care sa fiti bucurosi ca traiti. Si sa-l traiti fericiti in pace si bunastare.
Sursa: Grigore Ciascai
– Servicii de creare site web
