Conferințele de presă au devenit un fel de discuții pentru reviste glossy, din care afli mai degrabă unde face ministrul piața, ce îi place să mănânce – pâine cu cartofi, prune etc – ce anume îl deranjează în modul în care e prezentat de către presă, deși un terapeut ar fi mult mai indicat pentru asemenea suferințe.
Presa întreabă mai mult sau mai puțin inspirată – de cele mai multe ori inspirată chiar de cel aflat la microfon. Dar dacă nu reușești:
– să ții sub control o conferință de presă;
– să nu te burzuluiești când gafezi sau când ziarista/ul insistă pe un detaliu – mai nou legat de mercurial;
– să nu vorbești mai mult decât ți-ai propus atunci, când te-ai decis să “ieși” la presă (adică, să îți fie ție clar de ce organizezi o conferință de presă, care e scopul și ce vrei să transmiți);
– să nu te pierzi în propoziții cu o disperare atât de vizibilă pentru a acoperi stângăcii,
mai bine folosești instituția aia care e pe cale de dispariție la noi, a purtătorului de cuvânt.
Acesta cel puțin va fi obligat să se limiteze la ce scrie pe punctaj și, dacă gafează, măcar poate fi destituit și se salvează “obrazul” ministerului. (Adriana Săftoiu)
– Servicii de creare site web
