 |
 |
Vezi GALERIE FOTO
Fulguieste vag, dar nu e deloc frig. Cerul este acoperit, iar zorii de zi nu au mijit inca. Lumina zilei se intrezareste abia dupa iesirea din Baia Sprie. Neaua de pe versantii impaduriti nu depaseste 20-25 de cm. In Pasul Gutai, plafonul de nori e coborat, iar lumina difuza.
Traseul turistic propriu-zis incepe de langa panoul informativ. Se urmeaza marcajul turistic banda rosie amplasat pe fagii rari, maturi. Poteca se contureaza prin lastarisul dens de fag si suie usor.
Lastarisul incarcat de nea si promoroaca si molizii tineri se ivesc in stanga potecii oferind un peisaj de basm hibernal. Cararea are o scurta portiune descendenta spre sa, de acolo schimbandu-si directia cu 90 de grade spre dreapta.
Fagi drapati cu nea si chiciura
Reapar fagii uriasi si marcajul turistic, dupa care se descinde in poienita Partiei Doctorilor. Directia potecii se schimba de-aceasta data spre stanga si usor descendent, conducand spre obarsia unui parau ce afluieste spre Valea Mariutii.
De la izvor, se traverseaza o zona dominata de fagetul tanar, un bizar mesteacan cu trunchiul contorsionat ramanand in dreapta potecii. Se iese in Poiana Boului de unde, in conditii de vizibilitate, se vede varful Mogosa spre S iar spre SE terasele exploatarii miniere in cariera ale E.M.Suior.
Negura si ninsoarea marunta fac ca vizibilitatea sa fie sub 30 de metri, insa deocamdata nu exista probleme de orientare. La stanga ar trebui sa apara treptat varful Magura (1126 m) dar acesta nu se vede deloc. In dreapta potecii, se observa cativa fagi imensi, minunati, drapati cu nea si chiciura.
Pe un stalp electric de beton apar marcajele turistice banda albastra, care suie pe Drumul Mariutii pana in Poiana Boului si triunghi rosu, dinspre Complexul Turistic Suior.
In dreapta se vede un alt afluent al vaii Mariutii si imediat un stalp metalic cu marcaje turistice si sageti ruginite dar si o harta a zonei. Din acest loc, privind spre NV ar trebui sa se distinga Magura, iar la NE, Masa Domnilor si Refugiul Salvamont din Poiana Boului, insa ceata impiedica panoramarea.
Meandre…
Lipsa vizibilitatii face ca doar urmele de schiuri lasate duminica de turisti sa constituie punctele de reper. Viscolul le-a astupat insa pe zone intinse, zapada ajungand la 35 cm in zona vestica a Poienii Boului, iar in zonele viscolite de 50-60 cm.
Se ia intuitiv in directia N , intersectandu-se una din meandrele drumului auto-forestier ce suie prin incinta E.M. Suior. Dupa cateva sute de metri, in fata apare casuta troienita a statiei de pompare si liziera plantatiei de molid cu ramurile si cetina intens acoperite de chiciura groasa.
De acolo se tine inspre E, sperand ca dupa circa 150 de metri in stanga sa apara Refugiul Salvamont. Vizibilitatea scade, insa, dramatic, deslusindu-se doar molizii inalti.
Se intra in sfarsit pe culoarul liniei electrice Baia Sprie-Sighetu Marmatiei, unde se observa huciul tanar de fag si strajerii falnici ai molidisului.
Dupa o portiune mai lejera de drum, apare, la stanga drumului, Sarita lui Pintea, acel prag aproape vertical cu un hau afund de 80-100 de metri. Negura abia lasa sa se vada in fundul rapei plantatia matura de conifere.
Drumul continua serpuind vag prin plantatie, coborand apoi usor pana la V de varful Secatura, intersectand obarsiile unor paraiase firave. Molidisul este intercalat cu palcuri de zada.
Se traverseaza firicelele unor paraie care afluiesc in valea Izvorul Alb. Drumul suie apoi usor spre zona cu faget foarte rar numita Vagas si Ocoale. De aici spre dreapta traseul suie spre Creasta Cocosului, trecand pe la Masa de Piatra, marcajul turistic banda rosie intalnind marcajul cruce albastra ce vine in amontele vaii Hopsia, prin Cioncasul Mic, Ocoale si Vagas din satul Mara.
La Tinovul Taurile Chendroii
Pentru a ajunge la Tinovul Taurile Chendroii, drumul traverseaza o zona de pajiste intens framantata si denivelata, cu nea viscolita, curand aparand zone mlastinoase, un stalp metalic si un panou indicator pentru Creasta Cocosului.
Un zid impenetrabil de neguri impiedica, insa, panoramarea spre Creasta.
Urmand drumul, se lasa in dreapta un fel de amfiteatru larg, ca o glaciara demi-caldare, produs prin alunecare si eroziune milenara, acompaniid, pentru scurta vreme, marcajul turistic cruce albastra.
Se ajunge in zona vestica a Tinovului Taurile Chendroii la stalpul indicator, coborand usor spre platforma cu panoul explicativ. Frigul se accentueaza, ca si negurile care acopera integral turbaria circulara aflata la poalele Crestei Cocosului.
Traversand peste podetul amenajat, paraul care colecteaza apele Tinovului pentru a le drena apoi spre obasia vaii Hopsia, se suie pe imensul blid rasturnat al turbariei, albit de nea, aproape de tauri inegale. Inghetate si ninse, acestea aproape ca se confunda cu restul turbariei, doar culoarea lor este mai sura, comparativ cu zona troienita.
Se face din ce in ce mai frig si incepe sa adie o briza deasupra Culmii Pietrei-zona Iezerului Mare si a satelor Mara -Desesti plafonul sur-plumburiu al norilor de nea se sparge, lasand vederii o mica oaza de albastru otel.
O alta bresa se produce apoi catre Ocoale-Vagas si mai departe, spre Ignis si Statiunea Izvoare. Creasta Cocosului este in continuare ascunsa de neguri si nori dar, la un moment dat, se contureaza stancariile sale cu molizii spontan crescuti intre ele si fagetul rar, dominant.
Tablouri hibernale
Treptat, se ilumineaza si apare observatorul avifaunistic disimulat in tanarul molidis. Curand se iveste si Creasta Cocosului impunator-sobra, iar cerul albastru intens alterneaza cu intinsele zone plumburii.
Minunea nu tine mult, insa, si negurile isi recastiga foarte repede locul. Din Vagas se mai pot vedea pentru scurta vreme stancariile Crestei Cocosului apoi putin din Secatur si, cateva clipe doar, Laba de Iepure de pe liziera superioara vestica a acesteia.
Reincepe sa ninga din ce in ce mai tare. Sub Secatura, in zona captarii apei pentru E.M.Suior dintr-un afluent al vaii Izvorul Alb, incremenita padure de molid sub albul imaculat ofera un tablou pictural sarbatoresc, de autentic Craciun la munte.
Neaua face drumul greoi, solicitant si treptat oboseala incepe sa-si spuna cuvantul. Din fericire, ninsoarea nu acopera prea tare urmele de dimineata si se ajunge la stalpul cu sageti ruginite si panoul cu harta din zona centrala a Poienii Boului.
De-acolo, deplasarea se face fara probleme… pe urmele unei ursoaice si a puiului sau coborand spre Valea Mariutii. Unul dintre cele mai faste si reusite trasee turistice datorate spectacolului nesperat al ivirii efemere dintre neguri a Crestei Cocosului se incheie pe la orele amiezii.
Foto: Pasul Gutai, Creasta Cocosului, Tinovul Taurile Chendroii (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
