Rt 17 din 11 05 2010 cu D.Pascu, A.Stefanoiu, M.Ghetie, Brena si eu
Vezi GALERIE FOTO
Au trecut anii si diferitele mele alte oportunitati turistice s-au interferat (castigand de fapt) cu dorinta mea de-a reveni in Glod si Slatioara pentru a mai admira o data Papucul doamnei si, eventual, de a descoperi si alte locuri preferate de aceasta orhidee cu totul deosebita. In urma cu vreo sase-sapte primaveri, alaturi de ghidul nostru de o exceptionala omenie badea Dumitru Hodor din Slatioara si fiul sau, asistent universitar dr. Nicu Hodor de la UBB Cluj-Napoca , amicii intr-ale turismului montan baimareni D.Istvan, I. Pop, A. Portase si T. Chis din Sighetu Marmatiei aveam sa cutreieram intr-un full time turistic week end Slatioara si Glodul (satul de obarsie al vestitilor rapsozi moroseni Fratii Petreus, cautand, si avand extraordinara sansa de a admira la Pticlau si apoi in putine alte cateva alte locatii dinspre valea Secaturii si biserica Manastirii Valeni, superba orhidee atat de rara ( si cica ocrotita prin lege, la altii poate, nu si la noi mioriticii neseriosi si indiferenti fata de astfel de minunatii ale naturii, inspirat botezata Papucul doamnei.
Atunci, alaturi de Papucul doamnei ne-au incantat intinsele fanate umede aurite de miile de exemplare de Floare brosteasca (Ranunculus acer), cateva locuri agreate de Bulbucii de munte (Trolius europaeus), dar si am inventariat o suita de izvoare minerale salin-sufuroase, uneori izolate si dispuse in flancurile vailor ce si-au taiat albiile in gresii, alteori ciudat grupate, pana la vreo sapte pe doar cativa metri patrati, fiecare avand o compozitie si concentratie diferita, fiind pana odinioara empiric folosite la cure de bai de localnici si-n fine, la poalele SE ale pitorestii Maguri a Glodului, un ultim izvor (borcut), cu spectaculoase depuneri de travertin.
In acea excursie de neuitat, in Pticlaul Slatioarei si apoi dupa revenirea in Baia Mare, Nicu Hodor, D.Istvan dar mai ales reputatul naturalist Beres Josif de la Muzeul Maramuresului Sighetu Marmatiei – Sectia de Stiintele Naturii, au insistat pentru pastrarea discretiei totale privind Papucul doamnei, cu scopul de-a evita asaltul invadatorilor si exterminarea orhideei.
Nicu Hodor avea conceput chiar pe-atunci un proiect de izolare-ingradire-protejare a zonei ( nu mai mare de aproximativ 200-300 mp).
Magica fierbere a cerului de deasupra Izei
La ora 6.30 dimineata plecam din Baia Mare traversand dupa Baia Sprie o parte din fostul Fisculas, continuand spre Cavnic – Pasul Neteda. Superba dimineata. O mare de neguri plutea pe valea Marei, Cosaului si Izei, confluand fotogenic spre buricul Maramuresului istoric – Sighetu Marmatiei si valea Tisei.
Urma, admirabil, o insiruire de patru stane amplasate de-o parte si de alta a DJ 184, spre Budesti. Soarele la rasarit mangaia dragii nostri Trei Apostoli si varful Gutai. Creasta Cocosului era scortoasa, sobra, neguroasa.
Din Calinesti am cotit-o la dreapta, spre Valeni. Cum sa descrii terasele cu fanate invadate de mii si mii de pamatufuri globulare de papadii rouat-diamantate ? Dar negurile ce plutesc dincolo, pe Valea Izei, de la Barsana spre Nanesti si Oncesti, ori in sus spre Stramtura si Rozavlea ? Sau pe cele care invaluie dragastos penetrate de sulitele soarelui culmi ale Muntilor Maramuresului?
Dar salba gospodariilor centrate-n preajma turlelor de biserici sulite ? E imposibil ! La fel si sa conturezi extraordinarul tablou al Barsanei vazuta in zori dinspre Valeni, putin mai inainte de podul peste Iza, cu multele-i biserici, livezi, huciuri…
Apoi monumentalele porti masive de lemn, iar la iesirea spre Stramtura, monahala bijuterie Manastirea Barsana, cu hramul Adormirea Maicii Domnului.
Acolo, pe sub noua poarta de lemn si ingenioasa alee de lemn demi-suspendata, avand in fundal sulitele avantate acoperite cu dranita si-n dreapta un nou edificiu facand intr-un fel tranzitia dintre mirean si ecumenic-monahal, am oprit pentru a imortaliza magica fierbere a cerului de deasupra Izei.
Fosta moara si valtoarea
Am mai mers putin pe Iza-n sus pana la primul pod (din dreptul ponositului camping-birt), de-acolo luand-o pe ingustul asfalt, cam ciuruit, spre Slatioara. Aveam sa ne oprim curand pentru ca-n stanga, peste nabadaioasa vale ce-si are obarsiile hat departe prin piemonturile Varatecului (Muntii Lapusulsui), violenta si distructiva dupa teribile averse urmate de viituri, am admirat fosta moara (dezafectata) si valtoarea (functionala, tocmai spaland niste mitoase, grele, cergi inflorate).
Modesta vale era nespus de frumoasa, poate datorita talvegului sau decupat multimilenar in trepte de gresii fine, salciilor care o flancheaza, denudarilor de versanti ce lasa vederii frumoasele stratificari sedimentare si-apoi, in primul rand, multumita ingenioaselor terasari de odinioara a fostelor holde inguste cultivate tradtitional cu ovaz, alac, hrisca, grau de primavara, cartofi, azi, de fapt de cateva bune decenii, ramase ca fanata ori fiind niste tot mai putin exploatate pasuni.
Superbele gradinite ale Slatioarei
Curand au aparut si gospodariile cu case traditionale de lemn (sub acest aspect zona Slatioarei si-a Glodului depaseste de departe prin conservatorismul autentic-pitoresc, nemeritat, mult mai vestitele Poienile Izei, Botiza, Ieud, Dragomiresti, Bogdan Voda).
In cateva randuri, indicatoarele ne invita sa vizitam biserica de lemn, monument istoric, cu hramul Sfantul Nicolae din Glod. Horinciile lucrau draci, fierband borhotul imputit de mere, deversandu-si laturile fierbinti si acide direct in firul modest al vaii, de altfel strasnic poluata si cu diverse deseuri menajere.
Fostele slatini din marginea albiei, captate in ciuturugi de stejar, saramura lor fiind folosita traditional in activitatile casnice (la conservarea muraturilor si-a verzei, dar si la prelucrarea si conservarea carnii de porc si a derivatelor sale) au fost manate de succesivele viituri. Existau insa cateva slatini sapate de localnici dar necaptate in ciuturi de stejar.
Liliac inflorit, lalele rosii, vinete, striate impreuna cu rosii ca para focului gutui japonezi prin gradinitele Slatioarei ( si a Glodului, aveam sa remarcam ceva mai spre amiaza).
La casa matusii Palaguta
Femei iesite la plivit usturoiul, ceapa si salata verde. Altele trudind in ogoarele cultivate cu cartofi si porumb (deja pe alocuri ajuns in faza in trei frunze) la pus mazarea ( adica fasolea aia cu boabe mari si grase, ca untul, albe ori violaceu-visinii pistruiate), unele cu greble de lemn in carca, mergand sa sparga si sa grebleze fostele podini ale clailor de fan.
Am oprit la casa familei Hodor. Matusa Palaguta, vechea mea cunostinta, ne-a iesit in intampinare. Tocmai a spalat lana tunsa de pe oile turcane, majoritatea albe, cateva negre.
Ospitaliera, ne-a invitat sa-i trecem pragul, imbiindu-ne si cu-n pahar de horinca. Am refuzat-o amabili, deoarece se cam grabea sa plece la fiul sau in Cluj. Am intrebat-o de calea de acces spre locul Papucului doamnei apoi ne-am luat ramas bun.
Pajisti „invadate” de orhidee
Luandu-ne rucsacii usori, am admirat casa de lemn cu prispa frumos sprijinita pe stalpi sumar decorati ai unei sarmane nonagenare, am coborat un pic in avalul vaii, am traversat podul de beton si, sfatuiti de niste omenoase gazde, am iesit pe coasta dealului, la poteca.
Un mar urias, in plina floare, trifoistile grase, fanatele deja cazand sub taisul coasei, plonjantele perspective spre vatra satului, Magura Glodului ori Sesurile de pe valea Morilor aveau sa ne lase fara cuvinte.
Pajistile erau invadate de comunele orhidee visinii – Poroinic ( Dactylorhiza maculata), insa pamatufurile papadiilor erau cele care dadeau tonul.
Nelipsiti Trei frati patati (Viola tricolor). Impresia, aflandu-te acolo, e aceea a suirii din arena in sus a treptelor unui vast amfiteatru, iar soarele si cei cativa albi-bucalati nori ce-si proiectau pe sol siluetele dolofane, generau ceva neasemuit de proaspat, tonic, incantator.
Poteca suia molcom apoi se-ncurba spre vest, atingand, aveam s-o aflam mai tarziu, versantul geografic drept al vaii Morilor acaparat de un huceag dominat de alun.
Sarpanta nou dranitata a unei oarecum traditionale case etajate, dar in special un lung gard splendid impletit din nuiele de alun si flancat de tineri mesteceni ne-au atras atentia.
Se parea ca proprietatea pe care se inaltau si niste vechi fanare cu acoperisul variabil pe verticala, totul inclus intr-o mare livada clasica de pruni, avea sa aiba-n final o ingenioasa destinatie agroturistica.
De admirat aici totala lipsa a improvizatiei arhitecturale si mai ales a prezentului pe-alt-unde, grobian, kitsch.
In loc de Papucul doamnei… poteci afunde si mocirloase
La orizont a aparut traseul liniei electrice de inalta tensiune cu stalpii uriasi de otel, la stanga ei o magurice cu huci. Imediat am auzit hamaitul agresiv-amenintator al numerosilor caini ciobanesti carpatini de la apropiata stana a lui Florea Dumitru.
O catea baltata alb-negru, cu pui, era cea mai tenace, noroc ca baciul era pe faza si ne-a asigurat trecerea pe langa comarnic si casaria in care fiul sau tocmai prepara urda si jintita la un foc domol. In tinerii stejari din preajma carabusii de mai, sute, bazaiau precum albinele dintr-un stup inainte de roire.
L-am intrebat pe baci de Papucul doamnei si, spre groaza mea, laudandu-se pentru mareata-i isprava, Florea Dumitru ne-a spus ca de vreo patru-cinci ani de cand si-a instalat stana in Pticlau ( adica la cca 150-200 m E de locul orhideelor) si pasuna intreg arealul pana spre valea Secaturilor, aceasta floare n-a mai fost vazuta de el.
Imediat, aveam sa remarc ca baciul si ajutoarele sale au iertuit ( au defrisat) numeroase tufe de alun, mai ales la nord de linia electrica de inalta tensiune si inspre abruptul versant gresos iar asta a perturbat, inafara pasunatului agresiv, restransul areal agreat de Papucul doamnei.
Aceasta orhidee, precum toate in general, apreciaza zonele partial insorite, umbrite in anumite momente ale zilei si umede, aceasta conditie fiind asigurata de tufele de alun, exuberante odinioara, ce creau intre ele niste mici luminisuri.
Vazand acum taman in locul unde am admirat odinioara orhideele niste afunde poteci mocirloase taiate de copitele oilor si caprelor, nedescoperind nici macar un exemplar de Papucul doamnei (tulpini, frunze, boboci) am inteles ca indezirabilul abject s-a produs, fiind probabil ireversibil.
Inafara de cateva exemplare de Sor cu frate (Melampyrum bihariense) si vreo ruda galben-portocalie a Vulturicii plus putine exemplare de mazariche salbatica, nu am vazut nicio floare in zona desi, impreuna cu Misu, am prospectat riguros parcurgand in zig zag descendent intreg versantul.
Si totusi… paradisul din sesurile Slatioarei
Colegii nostri au optat pentru coborarea mai precauta in flancul drept al vaii Morilor, unde am dat peste un pastor cu cateva vite. Am luat-o pe poteca in josul vaii si am traversat curand pe malul stang, dand de o casoaie de varat frumos zidita din gresii si cu o mare tufa de liliac inflorit in preajma, apoi am coborat spre Sesuri, toponimiile aflandu-le de la femeile aflate pe-acolo la lucru.
Daca exista Paradis, acela e in Sesurile Slatioarei primavara, dupa infloritul papadiilor si la infloritul uriasilor meri traditionali. Deplasarea era una lejera, incantatoare la tot pasul, in special multumita peisagisticii cu arhitectonica desavarsit integrata.
Frecvent am dat peste localnice, de regula varstnice, curioase sa afle de unde suntem si ce cautam pe-acolo.
Nu au auzit de Papucul doamnei si credeau ca e vreo planta de miraculos leac, dar una din ele ne-a sugerat s-o cautam pe d-na Bondrea, cadru didactic care tocmai era la rand la fiert horinca, ea fiind in masura sa ne indrume.
Am cautat-o la horincie, mai apoi, intorcandu-ne spre Barsana, si-acasa insa….De fapt, nu stiu ce ne mai putea spune d-na Bondrea despre Papucul doamnei, dupa ce locul din Pticlau a fost devastat de sezoniera sedere si pasunatul oilor.
La biserica Sfantu Nicolae
Reveniti in Slatioara, l-am intalnit pe badea Dumitru Hodor caruia i-am destainuit tragedia Papucului doamnei apoi, luandu-ne ramas bun de la el, am continuat pe asfalt, apoi, o scurta vreme, pe drumul pietruit si din nou pe asfalt pana-n Glod, unde am vizitat biserica Sfantu Nicolae (datata 1699, restaurata relativ recent si foarte bizar vopsita cu alb in jurul ferestrelor si in pridvor, evident fara niciun inscris referitor la istoria sfantului lacas), in cimitirul din tintirim atragandu-ne atentia mai ales cateva pietre de capatai din gresie si cu basoreliefuri sau sculpturi de sorginte romano catolica turnate-n otel. Una era datata 1821.
De mentionat ca pe valea Glodului, in satul Fratilor Petreus, exista cea mai mare insiruire de valtori, dar si ca jegul casnic spurca lamentabil albia modestei vai.
Se innora treptat si devenise dintr-o data cald-zapusitor, iar o aversa dinspre relativ apropiatul Varatec, Stanisoara si Magura Glodului parea iminenta, motiv pentru care am plecat spre Vadu Izei, iar de acolo, imediat dupa podul de peste Iza, in amontele malului sau geografic drept, admirand marea insula, orientandu-ne spre fosta Valea Porcului (a mistretilor numerosi ce bateau codrii de foioase pana spre Costiui, Oncesti, Nanesti), rebotezata din comunista pudoare Valea Stejarului.
Oolite natural sectionate la fost acriera de tufuri vulcanice
Aveam maiestuoasa Iza la dreapta, o suita de denudari gresoase stratificate spre NV, mai apoi valea Stejarului, pe care am traversat-o prin modesta albie pentru a ajunge la cu totul deosebita fosta cariera de tufuri vulcanice cu bile.
Colegii nostri, un geolog si un inginer minier, alaturi de Misu, care se aflau pentru prima oara acolo, au fost realmente entuziasmati. Am admirat impreuna ciudatele stratificari aproape verticale de cenusi vulcanice fine, sur-albastrii, alteori bej, ruginii dupa infiltrarea apelor impregnate cu oxizi de fier, oolitele numeroase si aparent aleatoriu prinse-ntre verticalul foietaj.
Printre grohotele cu clinchet ca de cioburi de sticla, am descoperit oolite natural sectionate, circulare, iar in centru cu resturi vegetale care constituiau nucleul de concentare.
Unele oolite erau cat niste mingi de golf, numeroase ceva mai mari ca pumnul, iar unele cu diametre de circa 18-25 cm, unul singur, ovoidal, cu diametrul de cca 35 cm.
Multe oolite sferice aduc bilelor de otel folosite la morile destinate macinarii minereurilor neferoase, altele sunt ovoidale. Ciudat li s-au parut specialistilor faptul ca, printre grohote, eu am descoperit cateva exemplare frumos cristalizate radial de calcit, de culoare bruna ( alterate exogen).
Colegii nostri erau de parere ca ne aflam in fata unui neck in care, pe langa cenusile vulcanice stratificate si intens tectonizate, diferite minerale au fost antrenate hidrotermal sau prin fumarole la suprafata, astfel putand fi explicata prezenta lor acolo.
O turma de mioare cu miei destul de mititei traversa prin vad incantandu-ne cu siluetele lor reflectate-n undele reci,cristaline.
Celebra troita din Berbesti
Am renuntat la continuarea turei spre Calinesti Oas, lunca irisilor, mii, de la Coca, narcisele si lacramioarele Padurii Tufoasa, Baile Mujdeni de langa Oarsul Nou, asta fiindca se cam facea bezna dupa masiva innorare, plecand spre Feresti – Cornesti – Budesti, adica-n amontele vaii Cosaului, oprindu-ne putin la celebra Troita a Rednicenilor din Brebesti, cioplita-n maniera romano-catolica de catre un fost ocnas de la Ocna Sugatag, zice-se, apoi pentru a admira niste ciudate marne aducand unei misterioase citadele, aflata dupa Cornesti spre Calinesti si pe malul geografic drept al vaii Cosaului.
Innorarea a disparut treptat si un generos soare scalda intregul peisaj in timp ce suiam voltele spre Pasul Neteda, coborand imediat spre Cavnic, Fisculas…
Ce minutata-i Romania, dar ce pacat ca-i locuita ( adesea de niste distrugatori netrebnici) !
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
