Rt 35 din 03 10 2010 cu D.Istvan la a 63-a sa aniversare, I.Pop-John-GNM, O.Chinta, Brena si eu (marcare turistica cu cruce rosie a traseului vf.Varatec-Taul Varatec)
Vezi GALERIE FOTO
Dor (etern) de munte si o nesperata oportunitate venita din partea lui Mitica I. care dorea sa completeze in prima duminica de octombrie marcajul unui traseu turistic in Muntii Lapusului, portiunea din varful Varatec pana la Taul Varatec ( aproximativ 1,5 -2 km), racordand-o astfel traseului mai lung si recent marcat de la Taul Varatec pana in Botiza pe valea Sasului in final (durata de parcurs trei-patru ore).
Am consultat prognoza meteo www.accuweather.com si Kappa aferenta zonei Baiut. Nicio sansa de precipitatii, 2 grade C noaptea, 11-14 grade C peste zi, cer variabil, mai mult senin. Am pornit din Baia Mare spre Cavnic abia dupa ora 8.00 dimineata.
Pasteluri autumnale
Era soare, o vreme superba, au aparut si pastelurile autumnale, dar si argintiul metalic al celei dintai brume prin pajistile si luncile cu expunere nordica ale ex-minierescului orasel de la poalele Gutaiului. Am suit spre Pasul Rotunda si am oprit pentru a imortaliza, dupa primele serpentine, splendida panorama a Gutaiului scaldat in soare, de la Trei Apostoli spre Gutaiul Doamnei si Secatura.
Intr-un plan inferior, sud-estic, se reliefa fostul geizer botezat de cavnicari Piatra Malnasului (malnas inseamna zmeuris in limba maghiara). Sub noi, intr-o intens brumata fanata devenita fosnitoare-metalica, prima recolta ciupercistica a zilei era adunata de catre Olimpiu ( rascovi-Lactarius deliciosus).
In curand, dincolo de Pasul Rotunda (La Comanda) catre obarsia vaii Strambului aveam sa intalnim o multime de autoturisme de-ale ciupercarilor mistuiti in codrul de foioase ruginite intercalate cu molid si brad. Pe la liziere, ne zambeau parsive rosiile punctate cu alb calote ale otravitoarelor ciuperci Amanita muscaria, numai bune pentru ilustrat carti cu basme si povesti pentru copii.
Splendida era lunga lunca ingusta a vaii Strambului, in aval de confluenta cu valea Covaciei si a Kelementului si dupa fosta locatie in care decenii de-a randul s-au procesat poate sute, daca nu chiar mii de tone din valorosii carbuni-mangal de bocsa, cu cateva locuri de popas (foarte curate multumita administratiei Primariei Baiut, de felicitat!)
Mizeria de la fosta flotatie miniera
Imediat la intrarea in Strambu Baiut au aparut casele noi intercalate fericit celor pitoresti traditionale, din barne de lemn si cu sarpante dranitate, cu cosurile de fum din care spre zarile albastre se inaltau albe fuioare cu parfum de lemn de fag.
Impresia placuta si incantarea turistului au avut de suferit insa drastic dupa ce am ajuns in centrul Baiutului si pe urma mai sus, in zona fostei flotatii a neferoaselor, minelor asa zis inchise ecologic, senzatia fiind aceea de scapatare, saracie, dezordine, vetust, mizerie tehnologica (extractiv miniera), haldele spalate de averse si torente, apele feruginoase scurse din mine direct in cursurile vailor montane, ruinele unor foste hale si capacitati de productie contribuind major la asta.
Pacat, fiindca imediat dupa niste gramezi poluante de concentrat neferos cenusiu-violaceu, abandonat iresponsabil pe marginea drumului, valea Izvorul Alb ne incanta cu o mica, dar spectaculoasa, cascada ce spala multistraturile fine de flisuri.
La Piatra Varatecului
De-aici, privind in sus (NE) peste ceea ce a mai ramas din secularii codri baiuteni de fag, paltin, molid si brad, cu exemplare impresionante al caror diametru trecea frecvent de un metru, avem o prima imagine a Pietrei Varatecului si varful Varatec (marcat de sase relee radio-TV-GSM), dar si de linia fostului vechiului funicular ce suise pana la mina Varatec, azi fiind functional doar micul funicular ce deserveste (mai ales iarna) personalul tehnic al Statiei de relee Varatec.
Am abadonat imediat dupa cascada drumul ce suia pe valea Izvorul Alb, suind la dreapta pe drumul neintretinut, spalat de averse si torente, urmand spre amonte valea Varatec catre Mina Varatec si in final paraul Malului.
Imediat dupa mina (cu sediul, constructiile, utilitatile devastate de hoti) o cotim la stanga-n sus, abadonand fostul drum tehnologic auto care trece pe la SE de Varatec si NV de varful Secu pentru a cobora pe valea Izvorul Bailor (aici termenul bai avand sensul de mina) si in final a vaii Sasului in Botiza.
Am oprit aproximativ pe fostul amplasament al grupului de prospectori geologi ai IPEG Maramures. Un drum de TAF continua de aici costis spre E, dupa care face o volta de 180 grade iesind in poiana Varatec. O alta varianta de drum de TAF suie sustinut spre V-NV-N iesind in aceeasi poiana mare aflata la SE de varful Varatec.
Abundenta de ciuperci… otravitoare
La ora 10,30, ne-am abandonat SUV-ul care ne-a adus fara probleme pana aici, ne-am luat rucsacii usori de tura, betele de trekking, cutiile cu vopsea rosie si alba impreuna cu sabloanele pentru marcajul turistic cruce rosie cu alb si am suit pe varianta directa, dar abrupta, spre Varatec.
Intr-un luminis, am dat cu privirea de mai multe exemplare de Floarea Pastelui (Anemone nemorosa) inflorite bezmetic acum, de parca ar veni primavara nu iarna.
Murele savuroase abundau pe rugurile taratoare, amintindu-mi de un 4 noiembrie din urma cu vreun deceniu in care, alaturi de niste buni amici, nu ne-am mai putut dezlipi de abundenta de mure asezonate cu fragute.
Pe sol am vazut acum primele amprente mari ale cervidelor. Indarat, s-a conturat varful Secu (1311 m alt.) cu o inseuare spre vest, iar peste el s-a ivit din ce in ce mai spectaculos Tiblesul (pe care l-am “curtat” in urma cu o saptamana).
Ciupercile abundau pe taluzurile si la lizierele insorite, majoritatea fiind necomestibile sau otravitoare (am dat mai tarziu si peste violaceii bureti comestibili Licaria amethystina si varietatea lor bej, Licaria lacata).
Stana de la turbaria Varatec
TAF-urile, 4x 4 si ATV-urile care au urcat spre Varatec plus ploile din zilele precedente au facut clisos-noroios drumul pe care am suit ca sa iesim in marea poiana din zona SE a Varatecului. Pe varful Varatec (1357 m) si in zona sa estica erau amplasate cinci radio-relee, al 6-lea, cel mai recent era pe versantul nordic.
Sub acesta, mai spre N si langa traditionala stana din preajma turbariei Varatec, am remarcat in curand ca cineva isi construieste o cabana din barne de lemn.
Spre V am vazut Piatra Varatecului, apoi crestetul cu pajiste alpina al Prislopului (1332 m), iar mult mai departe, si decalat usor spre dreapta, varful Gutai si Creasta Cocosului invaluite de neguri albe.
M-tii Rodnei i-am admirat dupa ce am suit pe varful estic al Varatecului. Erau curtati de nebuloase ca niste valatucite fuioare si pudrati usor cu nea de pe la vreo 1900-2000 m altitudine.
Actiunea de marcare a traseului
S-a facut deja ora 11,30, iar Mitica si Olimpiu au pregatit actiunea de marcare, in vreme ce John le-a facut o vizita amicilor sai de la Statia relee Varatec. Seninul insorit, fotografic ideal aproape, facea treptat loc frontului de nori ce navalea dinspre V-SV aducand cu sine ternul si cenusiul.
Din fericire, nu era frig. Marcajul in doi era anevoios si atunci am facut doua echipe a cate doi si am purces riguros la treaba. Suportii naturali lipseau dupa teribila defrisare a zonei varfului Varatec inceputa cu vreo 4-5 ani in urma. Desi zona a fost plantata cu puieti de rasinoase incepand cu primavara lui 2009, haosul silvic dezolant persista si era cauzat de imprastierea resturilor vegetale (buturi nedespicabile, varfuri de arbori, ramuri).
Am folosit, in consecinta, drept suporti pentru a marca traseul cu cruce alb-rosie bolovanii mari de pe marginile drumului de TAF ce coboara spre N-NE, cativa molizi trasniti, niste uriase buturi nedespicabile ori cioate mari si vizibile de departe, dar care nu au nicio sansa de-a fi retezate cu drujba.
De-acum, aveam in fata noastra caciula stancoasa si cu molidis a Sermetesului (1306 m), la stanga sa Chicera, in departare vazandu-se Desestiul, deasupra lui Culmea Pietrei si intinsa pajiste din zona turbariei Iezerul Mare.
La intoarcere am admirat chiar si o parte insorita a Sighetului avand drept fundal lantul muntos al Zakarpatyei Ucrainei. Mai spre NV au aparut Muntele lui Serban-Pop Ivan-Paltinu-Tomnatecul cu Poiana narciselor din Muntii Maramuresului continuand spre NE cu varful Farcau si Mihailec apoi Toroiaga – Lucaciasa-Galiu si in fine, Muntii Rodnei.
Pe alocuri se vedeau mici zone din localitati aferente Vaii Izei, mai ales atunci cand prin bresele norilor alb-suri se proiectau solarele flash-uri.
Marcajul in doua echipe mergea struna si vroiam sa-l facem cat mai profesionist/estetic, plecand de premisa ca adesea noi insine suntem beneficiarii in teren ai unor astfel de actiuni si doar un turist poate sti cat de mare e importanta unui marcaj in conditii vitrege (cu neguri, ploaie si vant, iarna…).
Personal, am participat in premiera la un astfel de exercitiu, la Taul Varatec insa am fost deja de cateva ori (ultima oara in primavara lui 2009, in plina exuberanta florala a calugarilor, anemonelor, branduselor, luscutelor…).
Initial, marcajul banda rosie care acompania H-ul silvic de pe varful Varatec spre V (catre Saua Selha si Prislop), lasand la stanga Piatra Varatecului, era cel care conducea o vreme spre varianta de abordare a taului, insa dintr-o poienita cu cruce de fier trebuind deviat in dreapta si apoi mers spre NE-E pe un drum de TAF pe langa Biserica si Piatra Corbului pentru a ajunge la frumosul lac de turbarie (acest traseu ocolitor necesita circa 11/2-13/4 ore de pe varful Varatec la Taul Varatec, spre deosebire de varianta marcata acum de noi cu cruce rosie care duce la tau in 25-30 minute, la urcare spre varful Varatec fiind necesare 35-45 min.).
La taul Varatec
Dupa coborarea unui lung picior, cu pajiste acaparata de graminee si pe alocuri zmeuris, acompaniind drumul vechi de TAF intens spalat de torente, ajungand la liziera, marcajul cruce rosie se orienta la stanga, coborand accentuat drumul accidentat, intalnind dupa vreo 150 m un altul orientat SV-NE, iar spre inainte-stanga paraul ce-si are obarsia in turbaria Taului Varatec.
O sageata alba indica la stanga accesul spre Taul Varatec strajuit pe margini de un brau de molizi maturi, in continuare fagetul ramas in picioare (marcat silvic spre exploatare) acoperind deocamdata bazinul acestuia. Marcajul cruce rosie mai continua spre NV putin dupa care face volta NE pentru a o lua in avalul vaii Glodoasa, si-n final pe valea Sasului, spre Botiza.
Desi s-a cam innorat, am tras o serie de fotografii frumosului tau, putin adanc si cu ape cristaline, alimentat de un izvor abundent cu sorgintea in niste grohote sud-vestice, dupa care am facut un scurt popas.
Panorame de pe Piatra Tancului si Piatra Varatecului
La ora 13,30 am pornit pe drumul de TAF mocirlos-desfundat spre NE, avand ca obiectiv Piatra Tancului. Abundenta de Boletus subtomentosus si Boletus badius, mai rarele exemplare de hribi-Boletus edulis, pe alocuri galbiorii pe care-i aduna in special amicul John, faceau ca ritmul deplasarii noastre sa aiba tenta unei lejere plimbari intr-un parc.
Am abandonat dupa circa 2 km NE de Taul Varatec drumul de TAF luand-o, prin molidisul matur si rar, la stanga, imediat dand de grohotele cuartitelor hidrotermale drapate abundent cu rugii de mur, ivindu-se apoi Piatra Tancului, o formatiune stancoasa sura, partial decorata cu muschi, intens tectonizata, cu un horn sudic prin care amicii mei au suit pe crestetul formatiunii de unde au panoramat spre meleagurile Botizei, Poienilor Izei, Valea Izei si Muntii Rodnei, coborand pe o varianta accidentata estica la grota-barlogul-ursilor.
A trecut de ora 14,30, iar la ora 14,45 am luat-o inapoi spre Taul Varatec de unde am suit in 40 minute pe traseul recent marcat de noi, ajungand la ora 16,15 pe varful Varatec.
Mitica a uitat de varianta de culme vestica a Varatecului spre Piatra Varatecului (adica pe H-ul silvic si banda rosie turistica) motiv pentru care am inceput s-o labarim pe la S de Statia relee Varatec prin codrul batran de molid cu numeroase doboraturi de vant obstruante.
Am sugerat sa suim pe culme, dar…am cedat in cele din urma insistentelor lui Mitica, deplasandu-ne usor descendent spre SV-V, ajungand dupa circa 45 minute in baza Pietrei Varatecului.
De fiecare data am fost pana acum deasupra ei, panoramand de-acolo spre Baiut-Tara Lapusului-varful Secu, Hudin si Tibles, abia acum la poalele abruptului sau, si niciunul dintre noi n-avea ce regreta, fiindca gaunoasele cuartite hidrotermale dure, cu numeroase urme de fumarole, erau drapate cu licheni galbeni aurii care in soarele amurgului creeaza o imagine minunata.
Am admirat acolo mica grota dintr-o verticala fisura SV, am descoperit o alta dupa diaclaza SE. John si-a umplut deja trei plase mari de polietilena cu ciuperci de tot felul dar…verva-i nu suferise defel din pricina asta.
In cele din urma, am sugerat sa ocolim stancaria prin NE, iesind la H -ul silvic si banda rosie, in final la Statia relee Varatec, dar…Mitica-si aminti de un marcaj turistic banda rosie care ocolea prin S Piatra si varful Varatec, descinzand in poiana mare SE a Varatecului prin care am urcat dimineata.
Degeaba i-am spus ca abia in urma cu un an am umblat pe versantul S al Varatecului, coborand la Mina Varatec pe directisima brutala de sub linia funicularului…
Am luat-o intuitiv, descendent SE (stanga) sperand sa dam in drumul la care se gandise Mitica, initial deplasandu-ne usor prin codrul batran de molid cu numeroase urme de cervide si o abundenta de ciuperci, am ajuns la niste mici izvoare din grohote, apoi la obarsia paraului Izvorul Varatecului, am trecut pe sub linia funicularului continuand spre SE.
Treptat, versantul a devenit mai inclinat-accidentat, acoperit cu hatas de molid si doboraturi, asta obligandu-ne sa suim incet spre E, dupa circa 45 minute dand de un drum inierbat de TAF care ne-a scos in zona extrem SE a poienii de sub varful Varatec si la drumul care avea sa ne coboare la masina in circa 30 minute.
Returul spre Baiut – Valea Strambului
S-a facut ora 18.oo si s-a inserat deja frumos, o splendida panorama deschizandu-se spre S-SV peste paraul Malului si valea Tocila catre meleagurile Baiutului si a Tarii Lapusului, Satra Pintii parandu-ni-se ca un fel de mareata insula ivita din oceanul padurile valurite de jur imprejur.
Cu greu am scapat de halcile grele de noroaie lipite de incaltaminte, dupa care ne-am imbarcat si am inceput returul spre Baiut-Valea Strambului.
Ciupercarii automotorizati au lasat locul braconierilor aciuati la panda pe drumeagurile forestiere. S-a inserat deja bine cand, profitand de aniversarea lui Mitica, am poposit o vreme in lunca vaii Strambului, alungand racoarea serii senine, in care puzderia de stele si secera lunii si-a facut pe nesimtite aparitia, cu jucausele flacari ale unui mic foc din vreascuri uscate de fag.
Nici nu ne-am inchipuit ce circulatie animata era pe aceasta varianta catre Cavnic. Mai intai au trecut niste autoturisti, apoi trei superbikeri excelent echipati, ruland acrobabtic si in tromba, apoi alti si alti autoturisti.
Am pornit spre varful Rotunda-Cavnic dupa ce nu ne-am mai vazut chipurile decat la lumina frontalei lui Olimpiu, ajungand acasa la ora 21,30…cu gandul deja la un alt traseu din Muntii Lapusului sugerat de Mitica, cu plecarea din Baiut pe Izvorul Alb, catre Taul lui Burzo, Saua Selha…
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
