Au trecut peste doi ani de când Grigore Bota, cunoscut în presa vremii drept „Brancardierul morții”, a ieșit pe poarta Penitenciarului Baia Mare. Un nume care, pentru mulți băimăreni, rămâne legat de una dintre cele mai întunecate perioade din istoria recentă a orașului.
Pe 5 aprilie 2024, Bota a fost eliberat după aproape 24 de ani petrecuți în detenție. Fusese condamnat inițial la închisoare pe viață, pedeapsă care ulterior a fost transformată în 25 de ani de închisoare. La ieșirea din penitenciar nu a făcut declarații și a plecat spre localitatea natală, Suciu de Jos, în Țara Lăpușului. Cazul său a rămas unul dintre cele mai cunoscute dosare criminale din România postdecembristă. În anul 2000, numele lui Grigore Bota a fost legat de o serie de omoruri ale unor persoane fără adăpost din Baia Mare. Presa a vorbit de-a lungul timpului despre 11 victime, însă chiar sursele care au relatat cazul menționează diferențe între numărul faptelor suspectate, cele recunoscute de Bota și cele pentru care anchetatorii au reușit să strângă probe. Tocmai de aceea, cifra trebuie tratată cu prudență.
La momentul eliberării avea 65 de ani. La câteva zile după ce a ieșit din penitenciar, jurnaliștii l-au găsit la casa părintească din Suciu de Jos. Potrivit relatărilor ulterioare, avea probleme de sănătate, beneficia de pensie de invaliditate și spunea că lumea pe care o găsise în 2024 era foarte diferită de cea pe care o lăsase în urmă în vara anului 2000. Nu și-a dorit să revină asupra trecutului. De atunci Grigore Bota a rămas în mare parte în afara atenției publice.
Un material publicat în august 2026, care readuce în discuție lumea de sub vechiul Pod al Unirii și povestile oamenilor fără adăpost din Baia Mare de la începutul anilor 2000, menționează că Bota este în continuare un om liber și că s-a retras în Suciu de Jos.
Subiectul a revenit astfel în memoria orașului într-un context neașteptat. Vechiul Pod al Unirii, dat în folosință în 1962, a fost demolat în 2026 pentru construirea unei noi structuri. În jurul acelui pod și al malurilor Săsarului au rămas, pentru o generație de băimăreni, amintiri despre oamenii fără locuință care trăiau acolo și despre atmosfera de teamă instalată în oraș în anul 2000. Dincolo de notorietatea numelui lui Grigore Bota, există însă și o parte a poveștii care riscă uneori să fie uitată: victimele erau oameni reali, în mare parte persoane aflate într-o situație socială extrem de vulnerabilă. Un material recent dedicat cazului atrage atenția tocmai asupra acestui lucru, înainte de a deveni cifre într-un dosar sau personaje într-o poveste despre un criminal în serie, acei oameni făceau parte din oraș. Eliberarea lui Bota din 2024 a provocat din nou numeroase reacții, mai ales pentru că sentința inițială fusese detenția pe viață. Potrivit informațiilor publicate la acel moment, după executarea unei perioade îndelungate de detenție și în urma procedurilor judiciare, pedeapsa a fost modificată, ceea ce a făcut posibilă ieșirea sa din penitenciar.
Astăzi, la mai bine de 26 de ani de la ancheta care a zguduit Baia Mare și la peste doi ani de la eliberarea sa, despre viața actuală a lui Grigore Bota există puține informații publice. Ceea ce se știe este că s-a retras în Țara Lăpușului și că, cel puțin în relatările publice recente consultate, nu apare din nou în centrul vreunui caz penal.
Poate că tocmai distanța de peste două decenii face ca povestea să fie privită acum diferit. Nu doar ca un caz criminal care a șocat un oraș, ci și ca o parte dificilă a memoriei Băii Mari, legată de Săsar, de zona Gării și de oamenii vulnerabili care trăiau atunci aproape invizibili pentru restul comunității.
Grigore Bota este liber din aprilie 2024. Dosarul său s-a închis juridic cu ani în urmă, însă povestea continuă să reapară în memoria orașului,mai ales atunci când dispar locurile care au fost martore tăcute ale acelei perioade.
– Servicii de creare site web
