 |
 |
De ani buni, festivalul de jazz de la Satu Mare, din cadrul Samfest, a devenit „loc de pelerinaj” pentru maramuresenii amatori ai genului. La editiile trecute, nume mari precum Al DiMeola, Larry Coryell, Billy Cobham au concertat in judetul vecin, incantand publicul transilvan. In anul de gratie 2010, Samfest Jazz, desfasurat intre 23-26 iunie, la Filarmonica Dinu Lipatti, a adus o noutate: un baimarean pe scena. Este vorba de chitaristul Mihai Goth. A fost o surpriza placuta pentru maramureseni sa-l vada pe unul de-al lor pe scena pe care a urcat si faimosul trompetist Tomasz Stanko.
In prima seara a festivalului, au concertat romanii de la In JazzTenso si polonezul Tomasz Stanko, unul din cei mai mari trompetisti contemporani ai scenei jazz mondiale. Si daca in sala au fost nu mai mult de patru – cinci maramureseni, a fost unul pe scena! Trupa de rock progresiv In Extenso a cooptat un chitarist baimarean, Mihai Goth, iar pentru festival a realizat un proiect jazz fusion sub numele In JazzTenso, la care a mai participat si percutionistul satmarean Cserei Csaba.
„Cum am ajuns… e complicat, cantam impreuna, ne-am dorit sa aparem pe scena Samfest Jazz, am repetat teme jazz cam de prin februarie. Nu spun ca n-ar fi muzicieni in Baia Mare, nici ca n-ar fi cu cine canta, doar ca aici se fac la un alt nivel,” spune Mihai Goth.
Trupa a fost pusa in incurcatura de public… pregatisera cinci piese, teme fusion de la Billy Cobham, Mezzoforte. Insa artistii au fost bisati si obligati sa mai scoata un cantec din caciula, spre deliciul lor si al spectatorilor.
Extremele se atrag
Trompetistul polonez Tomasz Stanko are acum 68 de ani si se afla pe scena jazz inca din anii ’60. La Satu Mare a promis ca vine in cvintet, dar doi membri n-au mai ajuns din cauza anularii unor curse aeriene din Copenhaga. Pentru cunoscatori si pasionati, chiar mai bine, in jazz cu cat e mai intim comboul, cu-atat e mai virtuos si mai puternic. Astfel, trompetistul a urcat pe scena cu pianistul Alexi Tuomarila si cu tobosarul Olavi Luohivuori, anii adunati ai ambilor neajungand probabil la jumatatea varstei trompetistului.
Cariera lui Stanko s-a situat mereu la extrema: in anii ’60 a cantat in trupe poloneze avangardiste, iar in anii ’70 in cele mai mari trupe de avangarda si free jazz, de la Globe Unity Orchestra la inventatorul free jazzului, pianistul Cecil Taylor. Apoi, albumele sale solo au trecut in atmosfera ambientala si psihedelica a casei de discuri ECM. Artistul a cantat alaturi de nume uriase ale jazzului, precum Jan Garbarek, Lester Bowie, Jack DeJohnette si multi altii, inclusiv romanii Mircea Tiberian sau Nicolas Simion.
„Orice se poate in muzica”
Dupa concert, Tomasz Stanko a acordat un interviu in exlusivitate pentru eMaramures.ro.
Rep.: In ce gen de jazz va simtiti mai confortabil? De fapt, vazand concertul, care e atmosfera favorita, cea free a la Cecil Taylor sau cea de atmosfera a la ECM?
Tomasz Stanko: Depinde foarte mult de trupa. In concert ati auzit mai cu seama piese de pe noul album, dar… ele nu suna asa pe album, in trio totul e schimbat. Asa ca ati vazut, am avut si interventii free, dar recunosc ca in genul atmosferic, ambiental ma simt mai in largul meu.
Rep: Care sunt cei mai interesanti sau cei mai importanti muzicieni cu care ati cantat?
T.S.: Am cantat cu o multime, dar recunosc, cel mai bine m-am simtit cu Jan Garbarek, apoi cu Jack de Johnette, cu Adam Makovicz ori cu Cecil Taylor.
Rep: Care ar fi cel mai bun experiment posibil in jazz? In muzica?
T.S.: Orice se poate in muzica, nu sunt limite. Am cantat cu avangardistii din New York, acolo sunt oameni precum John Zorn care au o deschidere totala la genuri, la muzica. Rep.: Ce stiti despre Romania? Despre muzicienii de aici?
T.S.: Recunosc, nu stiu foarte multe, dar am cantat cu muzicieni romani, mai ales cu Nicolas Simion.
Concertul a fost interesant. Pianistul de factura clasica a fost… corect, insa tobosarul a fost pe alocuri exuberant, in ciuda varstei. Tomasz Stanko a facut un interesant melanj de jazz atmosferic, trist, somnifer, ba chiar funerar pe alocuri, cu niste iesiri de free jazz care au surprins total publicul. Peste toate insa, tocmai aceste extreme au dat clasa concertului sau.
De notat ca barfele care circulau pe site-uri despre trompetist nu s-au confirmat. Rautaciosii afirmau ca la inceputul anilor ’90 artistul si-ar fi pierdut dintii si ca n-ar mai fi putut sa cante jazz furioso ca inainte. Insa Tomasz Stanko a fost surprinzator de furios si ambiental, in acelasi timp.
Sursa: Alexandru Ruja
– Servicii de creare site web
