Calea Lactee, galaxia din care face parte si sistemul nostru solar, cuprinde peste 100 de miliarde de stele, pe langa un volum urias de gaze si praf cosmic, precum si de materie intunecata si totusi este o galaxie „pitica” prin comparatie cu alte galaxii din Univers, conform unui material publicat de The Daily Beast.
In Univers exista galaxii cu o masa de sute de ori mai mare decat a Caii Lactee, galaxii care sunt de obicei asociate in clustere galactice ce se pot intinde pe milioane de ani lumina. Clusterele galactice sunt cele mai mari obiecte din Univers care sunt mentinute de propria atractia gravitationala. Conform unor noi studii, aceste galaxii gigantice se pot naste doar in clustere, medii suficient de bogate in praf, gaz si materie intunecata pentru ca aceste galaxii sa poata ajunge la un asemenea volum si dimensiuni.
Pentru a intelege galaxiile trebuie sa intelegem mediul in care se afla. Calea Lactee este cea de-a doua galaxie ca marime dintr-un grup de galaxii denumit „Grupul Local (Local Group — LG), alaturi de galaxia Andromeda si peste 50 de alte obiecte cosmice mai mici. Acest Grup Local este mult mai mic decat un cluster galactic, fiind format dintr-o masa mult mai mica de gaz si praf cosmic.
Prin contrast, Clusterul Coma — un gigantic cluster galactic aflat la 320 de milioane de ani lumina distanta — numara peste 1.000 de galaxii de sute de ori mai mari decat Calea Lactee, printre care si 10 galaxii spiralate foarte stralucitoare, vizibile si prin intermediul instrumentelor optice folosite de astronomii amatori.
In Clusterul Coma, dar si in alte clustere galactice similare, galaxiile spiralate, asa cum este Calea Lactee, sunt plasate spre margine, in timp ce in centru sunt uriasele galaxii eliptice. Galaxiile eliptice sunt aglomerari de stele rosii, importante pentru ca le arata astronomilor cum arata o galaxie ajunsa „la varsta a treia”: aceste galaxii si-au epuizat gazul si praful cosmic si nu mai produc noi stele. Prin contrast, galaxiile spiralate adapostesc stele mai tinere, care emit lumina spre culoarea albastra a spectrului.
Clusterul Coma, la fel ca si Grupul Local, reprezinta rezultatul a miliarde de ani de evolutie cosmica. Spre exemplu, in functie de varsta stelelor, cunoastem ca galaxia noastra are varsta de aproximativ 13,2 miliarde de ani. Nu putem vedea exact cum arata galaxia noastra in perioada in care se forma, dar Universul le ofera astronomilor instrumentele necesare pentru a evalua modul in care s-a format Calea Lactee, un fel de arheologie cosmica.
In timp ce citesti acest material, lumina are nevoie de aproximativ 1/1 miliard dintr-o secunda pentru a ajunge de la monitor la ochiul tau. Lumina solara calatoreste timp de 8 minute pana ajunge la Pamant, iar lumina unor stele masive si foarte stralucitoare, asa cum este Betelgeuse, ajunge pe Pamant dupa zeci de ani sau chiar secole. Cu alte cuvinte, atunci cand ne uitam pe cer este ca si cum am privi inapoi in timp. Astfel, Clusterul Coma pe care-l vedem in prezent este Clusterul Coma asa cum arata in urma cu aproximativ 320 de milioane de ani.
Insa chiar si un interval de timp de ordinul sutelor de milioane de ani este foarte scurt raportat la timpul cosmic, iar astronomii cauta obiecte si mai indepartate. Cu cat o galaxie este mai indepartata, cu atat este mai greu de observat. Pentru a observa un cluster galactic aflat la mare distanta in spatiu-timp, astronomii trebuie sa identifice mai multe galaxii aflate la aproximativ aceeasi distanta fata de Pamant si apoi sa se asigure ca acestea fac parte din aceasi structura cosmica si nu sunt alaturate in mod aleator.
Din acest motiv, anuntarea descoperirii clusterului galactic denumit JKCS 041 a provocat valva printre astronomi. Aflat la 9,9 miliarde de ani lumina distanta, acest cluster galactic este cel mai indepartat obiect cosmic de acest fel descoperit pana in prezent. Astronomii au descoperit acest cluster in 2006, insa distanta este atat de mare incat au avut nevoie de mai multi ani pentru a se asigura ca toate cele 19 galaxii gigantice observate fac parte din acelasi cluster. Acest lucru a implicat masurarea distantei la care ne aflam fata de fiecare dintre aceste 19 galaxii dar si masurarea distantei dintre ele, pentru a determina daca sunt suficient de apropiate pe cer pentru a se afla sub imperiul fortei gravitationale reciproce.
Ținand cont de numeroasele galaxii stralucitoare observate, se poate sa existe numeroase alte galaxii in clusterul JKCS 041 care sunt pur si simplu prea putin stralucitoare pentru a fi vazute. Acest lucru inseamna ca acest cluster poate reprezenta un bun exemplu pentru modul in care ar fi aratat Clusterul Coma in perioada sa de tinerete.
De asemenea, foarte interesant este cat de mature sunt aceste galaxii, chiar daca dateaza de acum 9,9 miliarde de ani. La fel ca si in cazul Clusterului Coma, cele mai tinere stele se afla in galaxiile din apropierea marginii clusterului, foarte putin noi stele aprinzandu-se in galaxiile din zona centrala.
Aceste informatii ne spun foarte multe lucruri despre evolutia aglomerarilor galactice. Odata ce procesul de nastere a stelelor se opreste intr-o galaxie, singurul mod prin care o astfel de galaxie poate creste este prin contopirea cu alte galaxii sau prin „inghitirea” unor corpuri galactice mai mici.
Contopirea a doua galaxii se poate produce doar daca acestea sunt suficient de apropiate una fata de cealalta. Spre exemplu, astronomii se asteapta ca peste 5 miliarde de ani Calea Lactee sa se uneasca cu Andromeda, formand impreuna o gigantica galaxie eliptica.
Sursa: Agerpres
– Servicii de creare site web
