„Umbra condorului Rojas planeaza inca asupra Chile”, scrie agentia France Presse, intr-un comentariu in care abordeaza incarcatura, mai ales de ordin emotional, sub care se va desfasura sambata, la Belo Horizonte, meciul dintre Brazilia si Chile, din optimile de finala ale Cupei Mondiale la fotbal.
Portarul chilian Roberto Rojas, supranumit Condorul, si-a incheiat brutal cariera acum un sfert de secol, pe stadionul Maracana din Rio de Janeiro, dupa ce, la un meci Brazilia-Chile, disputat pe 3 septembrie 1989, a fost ranit grav. In acea partida, Chile, care trebuia sa castige pentru a putea participa la Mondialul din Italia, era condusa cu 1-0, cand portarul s-a prabusit pe gazon, lovit de un foc bengal aruncat din tribuna. Roberto Rojas, capitanul echipei, cu fata in sange, a fost scos de pe teren pe brate de coechipieri, care nu au mai revenit la joc.
Chilienii ar fi putut spera sa se dispute un nou meci, pe teren neutru, sau Brazilia sa fie sanctionata cu pierderea punctelor puse in joc. Dar versiunea agresiunii, care nu a fost filmata, isi pierde rapid din forta, fotografiile aratand doar ca un foc bengal a cazut destul de departe de portar. Adevarul despre acest veritabil „Maracanazo” chilian (dupa denumirea folosita pentru a descrie dezastrul Selecao, dupa infrangerea din finala mondiala din 1950, in fata Uruguayului, a plutit cateva luni intr-o ceata totala, pana cand portarul chilian s-a confesat cotidianului chilian La Tercera, care i-a publicat marturisirile pe 25 mai 1990, sub titlul „Eu sunt vinovat”.
Roberto Rojas explica, in aceasta declaratie, ca a premeditat totul, ascunzand in manusi o lama de bisturiu, pentru a putea simula o ranire in cazul in care meciul lua o turnura defavorabila pentru Chile. Si a mai precizat ca vice-capitanul chilian, Fernando Astengo, era parte din complot. Dupa o lunga ancheta, FIFA a adoptat o serie de sanctiuni: Chile a fost eliminata din calificarile pentru Mondialul 1994, presedintele federatiei, Sergio Stoppel, antrenorul Orlando Aravena si Astengo au fost suspendati 5 ani, iar Roberto Rojas a fost radiat pe viata.
La 32 de ani, Roberto Rojas, considerat ca unul dintre cei mai bun portari sud-americani, isi vede, astfel, cariera de jucator terminata. In 2000, FIFA a acceptat, in cele din urma, sa ridice aceasta sanctiune, fostul „condor” reaparand in fotbal, ca antrenor cu portarii la clubul din Sao Paulo, unde evolua in momentul acelui episod.
Acest scandal este o pata de nesters pentru fotbalul chilian, care a trebuit sa astepte 1998 si Cupa Mondiala din Franta pentru a se remarca din nou in strainatate. Condusa de Ivan Zamorano, selectionata chiliana a reusit sa se califice pentru optimile de finala unde a fost invinsa detasat de Brazilia (4-1).
La un sfert de secol de la acest imens scandal, Roberto Rojas traieste tot in Brazilia, unde a urmarit de aproape parcursul selectionatei chiliene la acest Mondial-2014. Starea sa de sanatate foarte precara nu-i permite, totusi, sa asiste la toate meciurile selectionatei chiliene, fostul portar suferind o grefa de ficat, din cauza unei hepatite C.
Sursa: Agerpres
– Servicii de creare site web
