De peste 10.000 de ani, omul si porcul traiesc in stransa relatie. O analiza a genomului porcului, publicata miercuri in revista Nature, cea mai completa realizata vreodata, dezvaluie noi analogii ale porcului cu omul, confirmand recurgerea la acest animal ca model pentru cercetari biomedicale, scrie belga.be.
“Articolul este rezultatul unei colaborari internationale de peste zece ani”, spune David Milan, seful departamentului de genetica animala de la Institutul stiintific de cercetare agronomica (INRA), unde a fost creat Consortiul international pentru secventierea genomului porcului.
Oamenii de stiinta au comparat genomul porcului domestic (Sus scrofa domesticus), care se gaseste in gospodarii si ferme, cu cel de la zece rase de mistret din Europa si Asia. Ei l-au mai comparat si cu genomul uman, ca si cu cele ale soarecelui, cainelui, calului si vacii.
Porcul si ruda sa, mistretul, au multe puncte comune cu oamenii: stiu sa se adapteze, colonizeaza teritorii si adesea isi strica propriul habitat.
Porcul este apropiat de om si din punct de vedere anatomic si fiziologic si este deja utilizat pentru ingrijirea medicala a oamenilor, in chirurgia cardiaca (valvele aortice), producerea de heparina (anticoagulant), etc. Aceasta apropiere recomanda porcul ca pe un bun candidat pentru grefa de organe.
Analiza genomica dezvalui noi similitudini cu omul care l-a domesticit acum 10.000 de ani. Cercetatorii au identificat la animal un numar de mutatii implicate in bolile umane, cum ar fi obezitatea, diabetul, Parkinson sau Alzheimer. Prin urmare, porcul ar putea fi un “model util” pentru studierea acestor boli umane, spune cercetatorul Alan Archibald de la Universitatea din Edinburgh.
In domeniul cresterii animalelor, analiza genomului porcului ar putea favoriza selectia unor animale care sa dea carne de calitate mai buna, cu costuri mai mici si cu impact mai redus asupra mediului.
Stramosii porcului domestic au aparut in sud-estul Asiei intre 5,3 si 3,5 milioane de ani i.e.n. si au inaintat spre Eurasia. Compararea mistretilor asiatici si europeni dezvaluie o sciziune acum circa un milion de ani si diferente genetice, asa incat ar putea fi considerati subspecii distincte.
Studiul genelor care determina caracteristicile porcului ar putea permite intelegerea imprejurarilor in care animalul a fost domesticit de om. Capacitatea lui de a manca ceea ce omului nu ii place ar putea fi un motiv, arata cercetatorii. Pentru ca, desi porcul are un numar mai mare de gene olfactive (1.301) decat omul sau alte mamifere, datorita carora simtul mirosului este mai bun – de altfel este folosit de om pentru a cauta trufe -, simtul gustului lasa mult de dorit.
Analiza genomica arata ca porcii au mai putine gene pentru identificarea gustului amar decat oamenii si ca genele implicate in perceperea anumitor gusturi sarate sunt diferite la porc si la om. Astfel, porcul poate inghiti alimente foarte sarate sau considerate respingatoare de oameni, incheie belga.be.
Sursa: Agerpres
– Servicii de creare site web
