Când vorbim de bani și de viitor, România este altfel. O Românie de azi pe mâine!

Cheltuim mult, impulsiv și prost, nu avem planuri pentru pensie, deși ne este clar că nu ne vom putea întreține din banii primiți de la stat.

Nu economisim nici atunci când ne-am putea permite s-o facem! Peste jumătate dintre români nu ar putea supraviețui mai mult de două luni din economii dacă mâine și-ar pierde locul de muncă. Nu avem încredere în bănci, dar suntem fruntași la jocurile de noroc și investiții în criptomonede. Asta are, asta n-are, ia-o pe aia marcatoare!

Suntem o națiune a extremelor, dominată de frica excesivă față de viitor și mirajul câștigurilor peste noapte.
Felul în care cheltuim, economisim și trăim astăzi încă este influențat de cozile și frigul din vremea comunismului și contextele ulterioare: inflația, devalorizare, cotele șomajului din anii 90, scheme piramidale ca și FMI sau Caritas, creditele cu buletinul, crizele imobiliare și financiare. Toate acestea au modelat România în care trăim astăzi.
Suntem obișnuiți să ne raportăm în permanență la alții, dar nu învățăm nici din greșelile lor, nici din greșelile noastre.

Conform unui studiu realizat de McKinsey România, 37 la sută din români nu au nici un ban pus deoparte, în timp ce scumpirile bat toate recordurile. Neputința de a economisi, nu vine din lipsa hărniciei sau a banilor, ci multe au legătură cu o latură psihologică, moștenită din trecutul nostru. Sărăcia în care au trăit părinții și bunicii noștri și lipsurile pe care ni le amintim ne determină să mergem în supermarket și să ieșim cu șocul plin, chiar dacă nu avem nevoie nici de 10 la sută din ceea ce este în coș. Sărăcia nu este o stare, ci o boală mintală.
Cei din piața muncii de astăzi suntem responsabili de viețile celor din generația de sacrificiu, cei care au îndurat cozile din anii 80 și neputința din anii 90, având speranța unui viitor mai bun pentru noi.

Ei aveau bani, dar nu aveau ce cumpăra. Așteptând și făcând cozi imense în fața magazinelor, sperând că se va băga carne. Astăzi avem o varietate infinită din care putem alege, dar nu avem banii necesari sau chiar și atunci când îi avem, cheltuim abuziv și cupărăm ce nu ne este de trebuință. Sperăm în marea îmbogățire de peste noapte, dar nu avem siguranța de peste ani.