Devenita in 2010 a doua economie mondiala si din ce in ce mai solicitata la guvernarea planetei, China a parut adesea inflexibila si izolata in diplomatie si politica, cum a fost in cazul acordarii Premiului Nobel pentru Pace unui disident chinez aflat in detentie.
In conditiile in care importanta Chinei a continuat sa creasca in 2010, relatiile sale cu celelalte puteri s-au complicat si ar putea, in opinia expertilor, sa devina tot mai tensionate in 2011, cand tentatia unei schimbari ideologice apare la Beijing.
Dupa ce a depasit Franta, Marea Britanie si Germania datorita unei cresteri economice de circa 10%, China a detronat anul acesta Japonia, aflata pe locul al doilea in economia mondiala.
Vocea sa a fost din ce in ce mai solicitata in afacerile mondiale, mai ales in cadrul G20. Slabiciunea presupusa a monedei sale a acaparat summiturile internationale, iar deciziile sale de politica monetara au cutremurat marile piete bursiere, petrolul si aurul.
„China are acum o economie mult mai mare, iar deciziile pe care ea le ia au repercusiuni asupra intregii planete „, a constatat Tom Orlik, analist la Beijing in cadrul Stone & McCarthy Research Associates.
Plenara Partidului Comunist din octombrie a confirmat ca succesiunea presedintelui Hu Jinato avanseaza, cu aparitia celui care-i va fi foarte probabil succesor, Xi Jinping. Dar in spatele usilor inchise ale Comitetului Central, vocile care fac apel la reforme politice au fost din ce in ce mai puternice.
In acest context, acordarea Premiului Nobel pentru Pace disidentului incarcerat Liu Xiaobo a fost intolerabila pentru Beijing. Iar prapastia s-a adancit odata cu acest premiu, denuntat de China, in timp ce un scaun gol, dezastruos pentru imaginea sa, reprezenta la ceremonia de la Oslo laureatul incarcerat.
Fara retinere sau complexe, Beijingul a utilizat cenzura, invectivele, amenintarile si presiunile, oferind comunitatii internationale imaginea unei Chine refractare, inflexibile. „Reactiile autoritatilor chineze (…) nu au facut decat sa consolideze un sentiment de neincredere tot mai mare fata de Beijing”, apreciaza Valerie Niquet, director al Centrului Asia la Ifri.
Occidentul este „mai ingrijorat in fata Chinei care pare sa aleaga schimbarea ideologica si afirmarea nationalista”, adauga Niquet. Pe plan diplomatic, 2010 a fost marcat pentru China de „reversuri in relatiile sale cu majoritatea celorlalte puteri”, estimeaza Jonathan Holslag, de la Institutul de cercetare a Chinei contemporane din Bruxelles (BICCS).
Anul acesta s-a observat o „marginalizare a Chinei pe scena internationala si mai ales in Asia”, apreciaza Niquet. In timp ce Beijingul se abtinea, in pofida presiunilor internationale, sa isi condamne aliatul nord-coreean pentru bombardarea unei insule din Coreea de Sud, „s-a constatat o consolidare a legaturilor strategice intre Japonia, Coreea de Sud si SUA”.
„Tirurile de tun in Peninsula Coreeana au deservit mult China. Contrar anului trecut, cand China a fost foarte aplaudata pentru rolul sau in fata crizei financiare, ea a fost foarte criticata anul acesta pe tema crizei coreene”, noteaza si Hu Xingdou, de la Universitatea de Tehnologie din Beijing.
Pentru 2011, numerosi analisti prevad, ca Holslag, ca „relatiile cu Occidentul vor continua sa fie amare”. „Pur si simplu nu mai este prea mult loc pentru compromisuri”, crede acesta. „Exista un numar in crestere de oficiali (chinezi) care cred ca China trebuie sa fie ferma pe pozitii. Chiar daca liderii sunt perfect constienti ca China are nevoie de restul planetei”, a conchis Xingdou.
Sursa: Mediafax
– Servicii de creare site web
