11 februarie 1929 este data la care a fost fondat Statul Cetăţii Vaticanului, în urma Acordurilor de la Palatul Lateran stipulate între Sfântul Scaun şi Italia. Documentele, ratificate în iunie 1929, au oferit o identitate teritorială Sfântului Scaun.
Astfel, statul Vatican este recunoscut ca teritoriu naţional sub legea internaţională, chiar dacă Sfântul Scaun este organismul legal care conduce relaţiile internaţionale, negociază înţelegerile internaţionale, respectiv trimite şi primeşte reprezentanţii diplomatici.
Suveranul Pontif este atât suveran al Statului Cetăţii Vaticanului, cât şi conducător al Sfântului Scaun.
Cetatea Vaticanului, care asigură o bază fizică/teritorială minimă Sfântului Scaun, este situată în partea de vest a Romei, cuprinde Bazilica Sf. Petru, palatele şi grădinile Vaticanului.
Sub jurisdicţia vaticană, atât în Roma, cât şi în alte locuri din Italia, se mai află şi alte proprietăţi, astfel încât autoritatea efectivă a Statului Vatican se exercită pe 142 kmp.
Vaticanul este înscris, la cererea sa, din 1960, în Registrul internaţional al bunurilor culturale sub protecţie specială.
Sfântul Scaun are relaţii diplomatice cu Uniunea Europeană (UE), este observator permanent pe lângă Naţiunile Unite, este membru sau observator în multe alte organizaţii internaţionale, precum Consiliul Europei, OSCE, OSA, OUA.
Populaţia statului Cetăţii Vaticanului este de circa 800 de locuitori de religie catolică.
Limba oficială: latină, italiană.
Forma de guvernământ: monarhie absolută electivă pe viaţă.
Situaţia politică internă: Sfântul Scaun, ca entitate recunoscută în raporturile internaţionale, subiect suveran de drept internaţional, înseamnă în esenţă Suveranul Pontif şi Curia Romană.
Aceasta reprezintă ansamblul instituţiilor care conduc activităţile Sfântului Scaun atât în domeniul ecleziastic, cât şi în cel politic. Având în vedere particularităţile care decurg din această situaţie, coordonarea afacerilor religioase şi a celor administrativ-statale – „guvernarea” Sfântului Scaun – este asigurată de Secretariatul de Stat, a cărui activitate este completată de mai multe instituţii: Congregaţiile apostolice, Consiliile Pontificale, Tribunalele, Prefectura Casei Pontificale şi alte organisme.
Întreg teritoriul statului Vatican a fost înscris în anul 1984 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Vaticanul are propriul oficiu poştal, supermarket, bancă (bancomatele sunt singurele din lume care folosesc limba latină), staţie feroviară, centrală generatoare de energie electrică şi casă de editură.
Vaticanul îşi emite propriile monede şi timbre şi controlează propriul domeniu de internet (.va).
Radio Vatican, postul oficial de radio, este unul dintre cele mai influente din Europa.
L’Osservatore Romano este ziarul semi-oficial. Este publicat de laici catolici, dar conţine informaţii oficiale. Vaticanul foloseşte euro ca monedă de la 1 ianuarie 2002.
Aproape toţi cetăţenii Vaticanului locuiesc înăuntrul zidurilor vaticane. Cetăţenia este acordată în principal clerului, inclusiv înalţilor demnitari, preoţi, călugăriţe, precum şi faimoasei Gărzi elveţiene, forţă militară pe bază de voluntariat.
Populaţia permanentă a Vaticanului este predominant masculină, deşi două ordine de călugăriţe trăiesc în Vatican. Bărbaţii şi, în special, femeile trebuie să respecte un cod strict al îmbrăcămintei.
Limba oficială este limba latină, „lingua franca” a Imperiului Roman, care a rămas în uzul Bisericii Catolice. Italiana şi – cu o mai mică amploare – alte limbi sunt folosite în general pentru conversaţie, publicaţii şi transmisiuni. Germana este limba oficială a Gărzii elveţiene.
Vaticanul are el însuşi o puternică semnificaţie culturală. Clădiri precum Bazilica Sfântul Petru şi Capela Sixtină adăpostesc opere de artă deosebit de valoroase. Librăria Vaticanului şi colecţiile din Muzeele Vaticanului sunt de o importantă istorică, ştiinţifică şi culturală extraordinară.
O nouă destinaţie turistică. Cu trenul papal, de la Vatican la Castel Gandolfo
Gara statului Vatican s-a redeschis în 2015, iar cei interesaţi pot călători cu trenul papal până la reşedinţa de vară a Suveranilor Pontif, Castel Gandolfo. Drumul, domeniul şi palatul merită o zi de vacanţă.
Trenul pleacă din gara Roma San Pietro la ora 10.57, după ce se deschid porţile grele ale cetăţii. Locomotiva şi cele şase vagoane părăsesc după numai un minut şi jumătate teritoriul Vaticanului şi pătrund în Italia, pe reţeaua feroviară naţională. Călătoria durează o oră, mers molcom, de-a lungul anticei Via Appia spre Munţii Albano.
Initiaţiva de a deschide Castel Gandolfo publicului aparţine chiar lui Francisc care a spus că el nu are nevoie de reşedinţa de vară, deoarece Papa nu este niciodată în vacanţă.
Francisc este suveranul statului Vatican, cu 44 de hectare, şi al domeniului Castel Gandolfo, cu 55 de hectare. Un bilet de călătorie cu trenul dus-întors Roma-Castel Gandolfo, care include şi biletul de intrare pentru reşedinţa papală, costă 40 de euro. Pe Domeniul pontifical pot fi vizitate grădinile, iar în palat curtea interioară, holuri, săli reprezentative, o galerie cu portretele tuturor papilor începand cu secolul al XVI-lea, precum şi terasa panoramică.
Un tur complet cu ghid audio durează aproximativ o oră.
Decizia lui Francisc este şi o binecuvântare pentru comercianţii locali. Trenul porneşte înapoi spre Roma la ora 18.00 şi turiştii trebuie să-şi petreacă cumva orele rămase.
sursă: Agerpres
– Servicii de creare site web
