Astăzi, 28 februarie 2026, se împlinesc 272 de ani de la nașterea lui Gheorghe Șincai (1754–1816), istoric, filolog, traducător și scriitor român, una dintre figurile centrale ale Școala Ardeleană și un important luptător pentru drepturile românilor din Transilvania.
Școala Ardeleană a reprezentat primul nucleu iluminist al culturii române, apărut la sfârșitul secolului al XVIII-lea, ca reacție la excluderea românilor din viața politică a Transilvaniei, consfințită prin actul cunoscut drept Unio trium nationum (1437). Programul politic al mișcării a fost sintetizat în celebrul memoriu Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae (1791), adresat împăratului Leopold al II-lea, prin care se cerea recunoașterea românilor ca națiune egală în drepturi.
Îndrumată de personalități precum Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior și Ion Budai-Deleanu, mișcarea a susținut emanciparea românilor prin educație, cultură și afirmarea originii latine a poporului și a limbii române.
Gheorghe Șincai s-a născut la 28 februarie 1754, în localitatea Râciul de Câmpie (județul Mureș), într-o familie originară din Șinca Veche, Țara Făgărașului. A urmat studii la Săbed, Târgu Mureș, Cluj, Blaj, Viena și Roma, devenind un erudit de talie europeană și un poliglot desăvârșit.
La Roma, a fost bursier al Colegiului De Propaganda Fide și s-a bucurat de sprijinul cardinalului Ștefan Borgia, având acces la marile biblioteci ale Vaticanului. În urma cercetărilor intense, Șincai a devenit profund preocupat de istoria românilor și de demonstrarea continuității și originii lor latine.
În 1780, alături de Samuil Micu, a publicat la Viena prima gramatică tipărită a limbii române – Elementa linguae daco-romanae sive valachicae. Din 1785, a fost numit director al Școlii Normale din Blaj și al tuturor școlilor românești din Transilvania, contribuind decisiv la înființarea a peste 300 de școli cu predare în limba română, mai ales în mediul rural.
Activitatea sa științifică și civică i-a atras însă ostilitatea autorităților. A fost arestat în 1794, destituit și marginalizat, fiind nevoit să se exileze la Sinea, pe teritoriul Slovaciei de astăzi, unde și-a petrecut ultimii ani din viață.
Opera sa fundamentală, „Hronica românilor și a mai multor neamuri”, finalizată în 1811, este prima mare sinteză științifică a istoriei românilor, bazată pe un impresionant corpus documentar. Deși autoritățile au refuzat publicarea ei în timpul vieții, lucrarea a fost tipărită integral în 1853. Despre importanța acesteia, August Treboniu Laurian afirma: „cât timp nu va fi publicată, Românii nu vor avea istorie”.
Gheorghe Șincai a murit la 2 noiembrie 1816, la vârsta de 62 de ani. Astăzi, memoria sa este cinstită prin numeroase instituții de învățământ care îi poartă numele, iar opera sa rămâne un pilon esențial al culturii și conștiinței istorice românești.
– Servicii de creare site web
