La 24 de ani de la trecerea sa la Domnul, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, păstrează vie memoria Cardinalului Alexandru Todea, una dintre cele mai puternice conștiințe ale credinței și rezistenței spirituale din România secolului trecut. Cardinalul Alexandru Todea s-a întors la Casa Tatălui pe 22 mai 2002, după o viață oferită în întregime lui Dumnezeu și Bisericii, marcată de suferință, persecuție și fidelitate neclintită față de credință.
Născut la 5 iunie 1912, în localitatea Teleac, județul Mureș, Alexandru Todea a fost al treisprezecelea dintre cei șaisprezece copii ai familiei Gheorghe și Maria Todea. Cu mari sacrificii, și-a urmat chemarea spre preoție, studiind la Blaj și apoi la Roma, la Colegiul De Propaganda Fide, unde s-a remarcat prin inteligență și profunzime spirituală. Hirotonit preot în anul 1939 și doctor în teologie în 1940, tânărul Alexandru Todea s-a dedicat formării tinerilor și slujirii Bisericii, devenind profesor și secretar mitropolitan.
În anii persecuției comuniste împotriva Bisericii Greco-Catolice, a refuzat să renunțe la comuniunea cu Sfântul Scaun, alegere care i-a adus arestări repetate, ani grei de detenție și domiciliu obligatoriu. Consacrat episcop în clandestinitate, a cunoscut închisorile de la Gherla, Jilava, Sighet, Râmnicu Sărat, Pitești sau Dej, fără ca suferința să îi înfrângă credința. Pentru Cardinalul Todea, suferința devenise o cale a mărturisirii: „suferința trebuie considerată cea mai înaltă demnitate de care ne putem învrednici”.
În mijlocul întunericului temnițelor comuniste, nu și-a pierdut niciodată speranța și nici grija pentru ceilalți. Îi întărea pe cei din jur chiar și în cele mai grele condiții, convins că „nu catedralele au creat locuri de pelerinaj, ci locurile în care s-a suferit pentru credință au creat catedralele”.
După căderea regimului comunist, Cardinalul Todea a avut un rol esențial în renașterea publică a Bisericii Române Unite cu Roma. În anul 1990 a fost confirmat ca Arhiepiscop și Mitropolit de Alba Iulia și Făgăraș, iar în 1991 Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea l-a creat cardinal, recunoscând astfel mărturia unei vieți trăite în fidelitate față de Evanghelie și Biserică.
Imaginea Cardinalului Alexandru Todea alături de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, în timpul vizitei istorice a Suveranului Pontif în România din mai 1999, a rămas adânc întipărită în memoria credincioșilor. Atunci, Papa Ioan Paul al II-lea spunea cu emoție: „Gândul meu pătruns de emoție se îndreaptă acum spre merituosul și prea scumpul cardinal Alexandru Todea, arhiepiscop emerit de Făgăraș și Alba-Iulia, care a petrecut 16 ani în închisoare și 27 în domiciliu obligatoriu”.
Cu doar două săptămâni înainte de trecerea Cardinalului Todea la Domnul, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea îi trimitea o scrisoare cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, care ar fi fost pe 5 iunie 2002. În mesajul său, Pontiful evidenția mărturia luminoasă oferită de Cardinal în timpul persecuției comuniste și impactul acesteia asupra întregii Biserici: „Odată cu trecerea anilor, Preafericite Cardinal, strălucește tot mai puternic înaintea Bisericii elocvența mărturiei pe care ați dat-o lui Cristos. Numele Eminenței Voastre a depășit granițele patriei, emoționând și întărind în credință credincioși din Europa și din întreaga lume”. Papa Ioan Paul al II-lea îi mulțumea pentru „acest strălucit exemplu de iubire față de Domnul”, care l-a făcut să reziste tuturor încercărilor și să devină „un punct de referință pentru noile generații”.
În aceeași scrisoare, Sfântul Părinte își exprima apropierea sufletească față de Cardinalul Todea prin cuvinte de o rară sensibilitate: „Dumnezeu știe cât de mult aș fi dorit să vin personal să vă îmbrățișez și să vă adresez pe viu grai și direct urările mele”. Papa amintea, totodată, de viața „oferită în slujirea Evangheliei și în deplină fidelitate față de Biserică”, subliniind că mărturia Cardinalului Todea devine tot mai puternică odată cu trecerea timpului.
Deosebit de emoționante rămân și cuvintele de încheiere ale scrisorii papale, în care Sfântul Ioan Paul al II-lea îl încredința pe Cardinalul Todea ocrotirii Maicii Sfinte: „În timp ce vă îmbrățișez cu afecțiune fraternă, încredințez persoana dumneavoastră și fiecare dorință pe care o purtați în suflet ocrotirii Maicii Domnului și vă trimit din inimă o Binecuvântare Apostolică specială, pe care o extind cu bucurie asupra tuturor celor dragi”. Aceste rânduri, scrise la Vatican la 5 mai 2002, au rămas peste timp ca o ultimă îmbrățișare spirituală dintre doi mari mărturisitori ai credinței secolului al XX-lea…
La un sfert de secol de la vizita istorică a Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea în România, Preasfinția Sa Virgil Bercea mărturisea că îmbrățișarea dintre Papa Ioan Paul al II-lea și Cardinalul Alexandru Todea a reprezentat „o propovăduire în tăcere a destinului Bisericii Române Unite”. Totodată, părintele profesor Ioan Fărcaș îl numea pe Cardinalul Todea „un re-întemeietor al Blajului”, deoarece, în timpul păstoririi sale, Biserica Română Unită „a ieșit la lumină din catacombele persecuției”.
Astăzi, la 24 de ani de la trecerea Preafericirii sale în veșnicie, chipul Cardinalului Alexandru Todea rămâne asemenea unei candele aprinse în memoria Bisericii. Viața sa continuă să vorbească despre curajul mărturisirii, despre libertatea pe care nici temnițele nu au putut-o înlănțui și despre puterea credinței care transformă suferința în lumină.
„Model de credință și tărie în orice împrejurare a vieții, păstor și apărător al turmei sale, Cardinalul Alexandru Todea rămâne unul dintre stâlpii pe care se sprijină spiritualitatea și destinul valorilor românești autentice” — spune Preasfinția Sa Virgil Bercea. În veci pomenirea lui!
– Servicii de creare site web
