109 ani de la naşterea Părintelui Nicolae Steinhardt. El învăţa că „Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene”

„Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur”, spunea Părintele Nicolae Steinhardt de la a cărui naştere s-au împlinit 109 ani.

De asemenea, el a îndemnat în timpul vieţii atât prin discursurile, cât şi prin scrierile sale la practicarea virtuţii iertării.

„Străduindu-ne a ierta şi învăţându-ne a practica şi iertarea sub formele ei mai subtile (pe cei cărora le-am greşit noi, pe noi înşine după ce ne-am căit cu adevărat), ne apropiem de înţelegerea iertării divine”, spunea figura emblematică a Bisericii noastre.

Eseistul, criticul literar, juristul, publicistul și scriitorul român a fost botezat în închisoarea de la Jilava (15 martie 1960) de către ieromonahul Mina Dobzeu. Eliberat în august 1964, a intrat mai târziu în monahism la Mănăstirea Rohia (16 august 1980) primind numele Nicolae.

Născut pe 29 iulie 1912, într-o familie evreiască, a fost fiul inginerului și arhitectului Oscar Steinhardt. Între anii 1919–1929 a urmat cursurile școlii primare și ale liceului „Spiru Haret”, printre colegii de aici numărându-se Constantin Noica, Mircea Eliade, Arșavir Acterian, Haig Acterian, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat, Marcel Avramescu.

”Am intrat în închisoare orb şi ies cu ochii deschişi
În 1958, anchetat pentru că a refuzat să depună mărturie împotriva lui Constantin Noica, a fost condamnat în „lotul Pillat-Noica” la 12 ani de muncă silnică, 7 ani degradare civică și confiscarea totală a averii personale, sub acuzația de „infracțiune de uneltire contra ordinii sociale”.

În închisoarea de la Jilava s-a convertit la Ortodoxie și a fost botezat (15 martie 1960) de ieromonahul Mina Dobzeu. Eliberat în august 1964, a intrat mai târziu în monahism la Mănăstirea Rohia (16 august 1980) cu numele de „Nicolae”.

„Am intrat în închisoare orb şi ies cu ochii deschişi” spunea părintele Steinhardt.

Este autorul cărții „Jurnalul Fericirii” care reprezintă, după propria-i mărturie, testamentul lui literar.