Vinerea Mare, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră este una dintre cele mai importante sărbători din calendarul creștin ortodox. Ea marchează ziua în care Hristos a fost răstignit pe cruce. În tradiția ortodoxă, Vinerea Mare este o zi de post sever, în care credincioșii se roagă și meditează asupra suferinței și morții lui Isus Hristos pentru mântuirea oamenilor.
Vinerea Mare este o zi de post strict în care credincioșii nu mănâncă nimic până la Vecernia Mare sau Pavecernița din seara acelei zile.
Unele persoane aleg să nu consume deloc apă sau alimente până la momentul slujbei.
Vinerea Mare este o zi de adâncă solemnitate, în care credincioșii reflectă asupra semnificației Crucii și a suferinței lui Hristos. Ea este văzută ca o zi de doliu și tăcere, în pregătire pentru bucuria învierii din ziua de Paște.
Vinerea Mare este zi de post negru, în care nu se mănâncă şi nu se bea decât apă. În această zi nu se lucrează şi nu se fac nici copturi pascale.
În Vinerea Mare se scoate în mijlocul bisericii Sfântul Epitaf (numit şi Sfântul Aer) pe sub care trec credincioşii, până sfârşitul slujbei Deniei Prohodului, care are loc în seara acestei zile, potrivit Basilica.
Vinerea Mare este marcată prin slujbe speciale desfășurate în biserică, care reflectă suferința și moartea lui Hristos.
Una dintre cele mai importante slujbe este Denia Prohodului Domnului, care are loc în seara de Vinerea Mare. Această slujbă este o ceremonie solemnă de plângere a morții lui Hristos.
În diferite țări și regiuni, există diverse tradiții legate de Vinerea Mare. Unele comunități organizează procesiuni religioase sau reprezentări ale Patimilor.
În unele locuri, se practică obiceiuri populare specifice acestei zile, cum ar fi vopsirea ouălor roșii pentru Paște.
În Vinerea Mare se scoate în mijlocul bisericii Sfântul Epitaf (numit şi Sfântul Aer) pe sub care trec credincioşii, până sfârşitul slujbei Deniei Prohodului, care are loc în seara acestei zile.
Sfântul Epitaf este un obiect bisericesc de cult de formă dreptunghiulară, confecţionat din pânză de in, mătase sau catifea, pe care se află imprimată sau pictată icoana înmormântării Mântuitorului.
Acesta este aşezat pe o masă mai înaltă, iar credincioşii sărută Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi Sfântul Epitaful şi trec de trei ori pe sub masa pe care este aşezat.
Această trecere pe sub masă a credincioşilor se doreşte a fi asemănarea trecerii prin mormânt a Mântuitorului, care S-a coborât în iad pentru a elibera sufletele drepţilor.
Prin moartea şi Învierea Sa, Hristos a sfărâmat porţile iadului, iar moartea a fost învinsă „Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?”, spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola întâi către Corinteni (15.55).
Aşa şi credincioşii îşi amintesc acum că şi ei trebuie să treacă prin moarte, prin mormânt pentru a merge la viaţa veşnică în Hristos.
După Slujba Prohodului, Sfântul Epitaf este aşezat pe Sfânta Masă din Sfântul Altar, unde va rămâne până la Vecernia sărbătorii Înălţării Domnului.
După cântarea Prohodului Domnului se înconjoară biserica de tot soborul, cu Sfântul Epitaf. La sfârşitul slujbei, este obiceiul ca preotul să împartă florile aduse, care sunt apoi puse acasă la icoane.
– Servicii de creare site web
