Am spus asta și unora dintre șefii USRPLUS de acum mai bine de un an când tot încercam să explic că Alianța cu PNL-ul va fi un dezastru și că domnul Cîțu și domnul Burduja sunt personaje dubioase. Și nu, nu relația cu Dăianu, ofițer de securitate DIE (acum SIE), ca mulți alți mari oameni politici de la noi, era o problemă, că în definitiv și Dragoș Pâslaru, ministrul tehnocrat și europarlamentar PLUS, a lucrat și el pentru Dăianu. Și nici că mama domniei sale a fost o șefă la Biroul de Turism pentru Tineret, un loc foarte iubit de securitate, și că povestea aia cu familie cinstită și săracă și muncitul la vaci a premierului părea o petardă. Altele sunt problemele.
Deși omul a fost un elev mediocru, incapabil să intre la o facultate de stat timp de doi ani, după revoluție, a obținut o bursă la un colegiu american foarte scump și faimos prin numărul foarte mare de voluntari în Peace Corps, o organizație care a fost creată pentru a promova interesele SUA în alte țări și acuzată de multe ori de spionaj. Lucru acesta ar fi trebuit în mod normal să ridice niște semne de întrebare serviciilor secrete și în special ORNISS-ului, asta dacă domnul Cîțu nu are legături cu serviciile noastre minunate. Condusul beat mangă și “uitatul” unui împrumut de 7.000 de USD ar fi trebuit să fie pe radarul serviciilor sau avem degeaba servicii secrete.
Domnul Cîțu, în interviuri, pare lovit de o ciudată amnezie când vine vorba de perioada din SUA și a declarat că și-a acoperit costurile de peste 15.000 USD pe an muncind în timpul facultății în primii doi ani și apoi având burse. Problema este că salariul minim pe care putea să lucreze domnul Cîțu era de 5 dolari pe oră și deci ar fi trebuit să muncească vreo 3000 de ore pe an (adică 375 de zile lucrătoare din 365) asta în timp ce studia pe brânci (ca orice vorbitor cel mult mediocru de engleză care trebuia să ia note mari) era mare vedetă la fotbal (antrenamente multe) și trăgea de fiare la greu, după cum spune domnia sa. Chiar și în cazul foarte, foarte improbabil în care domnul Cîțu câștiga dublul salariului minim spălând vase, tot însemna că ar fi trebuit să muncească 188 de zile pe an, adică 38 de săptămâni pline, pline (8 ore pe zi), adică nouă luni jumătate pe an în fiecare dintre cei doi ani în care a fost nevoit să-și acopere costurile.
Rețeta de cum a devenit un elev mediocru de liceu un geniu în câțiva ani în SUA, iarăși, e greu de explicat. Cum a reușit domnul Cîțu să-și acopere costurile de minimum 10.000 de USD pe an în timpul masteratului, căci nu a mai avut niciun fel de bursă din 1996? Într-un CV mai vechi a trecut că a fost lector la universitatea unde era masterand, un lucru imposibil academic. Ce a făcut între 1996 și 1997, anul în care, conform CV-ul de pe site-ul senatului, nu a studiat nimic? De ce a rămas în SUA și din ce a trăit, căci dacă nu era student nu avea drept de muncă la universitatea din Iowa?
Cele trei date diferite care apar în versiunile CV-ului dumnealui și ale universității din Iowa pentru terminarea masteratului (1998, 1999 respectiv 2002), precum și trecerea în CV a unor cursuri doctorale care nu au fost niciodată terminate, sunt, iarăși, lucruri care ar fi trebuit explicate. O mulțime de oameni din PNL îl prezentau pe domnul Cîțu ca fiind doctor în economie. Cum a ajuns brusc din Iowa economist la Banca Noii Zeelande și de ce a plecat de acolo? Cum a ajuns de acolo la BEI în Luxemburg, o bancă care nu prea angajează oameni fără suport politic și de ce a fost dat afară? Cum e posibil ca un fost șef la ING și consultant de mare succes în domeniul bancar pentru mai bine de 14 ani să aibă doar donații primite pe numele lui și totuși să aibă un minus în bancă minim de peste 140.000 de EUR dar să fi dat și un împrumut de 36.000 de EUR și să explice total aiurea altă 100.000 de EUR (conform primei declarații de avere)?
Faptul că domnul Cîțu este vulnerabil/santajabil este un avantaj pentru cei care îi știu vulnerabilitățile. Numărul mare de foști prieteni și colegi promovați în niște sinecuri extrem de bine plătite (unii dintre ei foști PSD-iști) și “surzenia” domniei sale la problemele uriașe ale serviciilor secrete dovedește acest lucru.
România a avut o serie incredibilă de impostori în poziții de putere maximă, cel mai probabil pentru că așa și-au dorit serviciile noastre de securicitate. Unii dintre acești impostori au fost deștepți, așa cum este cazul și domnului Cîțu, domnului Năstase și domnului Orban, iar alții au fost Grindeanu, Viorica Vasilica și faimosul domn Andrușcă.
Arogant, țâfnos și amnezic când e în dificultate domnul Cîțu nu ar fi avut ce să caute în poziția în care este.
#NuTotEi
*Articolul a fost gândit pentru a fi publicat săptămâna viitoare. Libertatea a publicat deja o parte din informațiile de mai sus așa că am decis să-l public azi.
Valeriu Nicolae / facebook
– Servicii de creare site web
