Ultimul stinge lumina!

În vremea când la Facultatea de Medicină concurența era reală, de câte 15  candidați pe un loc, erau admiși doar cei care învățau cu adevărat și rămâneau doar cei care „aveau chemare”. Trăgeau tare în cei cinci ani de studiu pentru că erau repartizați în funcție de media cu care terminau facultatea, fără nicio excepție. Atunci România se mândrea cu una dintre cele mai tari școli de medicină, râvnită de studenți din toate colțurile lumii. Mulți arabi, libanezi sau nigerieni au venit la studii și au rămas să îngrijească bolnavii români. 

Medicii noștri însă au plecat sătui de PCR (pile-cunoștințe-relații) în cele patru zări unde le-a fost recunoscută valoarea. Între timp, spitalele din România au devenit adevărate pepiniere pentru copiii de bani gata sponsorizați generos de părinți să ajungă medici „pentru mândria și continuitatea familiei”, dar care nu au nimic de-a face cu medicina și nici nu au fost înzestrați cu altruism. Sunt ținuți în spate de un sistem mai bolnav decât pacienții pe care ar trebui să-i îngrijească și de numele plin de rezonanță al părinților. Acesta însă nu mai prezintă garanția unui act medical de calitate. 

Doar în serialele de pe DIVA medicii fac gărzi și rămân lângă pacient până când este în afara pericolului. În spitatele românești numeri pe degete medicii de acest gen. Majoritatea sunt prea ocupați să taie facturi la cabinetele private sau să negocieze cu firmele de medicamente o sponsorizare pentru participarea la cursuri sau congrese – a se citi excursii exotice. 

Rămâne să-i vindece pe români câte o asistentă miloasă cu zeci de ani de gărzi în spate și care le-a văzut pe toate. Aceasta este adevăratul înger al bolnavilor, dar meritele ei nu sunt aproape niciodată recunoscute. 

Pandemia de coronavirus este un adevărat test pentru personalul medical, unul pe care mulți nu reușesc să-l treacă. Demisionează de frica virușilor, de frică să nu se îmbolnăvească. Dacă ar fi studiat temeinic la școală, ar fi știut cum să se protejeze eficient și ar fi ajutat și pe alții, așa cum au jurat la finalizarea studiilor.

Sănătatea nu înseamnă doar salarii babane, înseamnă și efort, exact ca în filmele americane. România nu s-a confruntat până acum cu un fenomen pandemic, iar medicii și asistentele școliți la „Carol Davila” sau „Spiru Haret”, pentru că acolo se poate și fără Bacalaureat, nu mai știu încotro s-o apuce. Preferă să renunțe la salariu, la tot, numai să scape pentru că abia acum realizează ce înseamnă cu adevărat asistența medicală.

Păcat de medicii cu har care fac eforturi și care privesc neputincioși cum numărul morților crește zilnic și la fel și cel al infectaților. Ultimul va stinge lumina, numai că avem nevoie de un licăr de speranță că acest lucru nu se va întâmpla. Sperăm, pentru că speranța moare ultima!

 

Ioachim Nicolae