În anul în care Bârsana marchează 700 de ani de la prima atestare documentară, profesorul dr. Ioan Dorel Todea aduce în atenție trei artiști născuți aici, care au dus mai departe, fiecare în felul său, tradiția sculpturii: Toader Bârsan, Ion Bledea și Ioan Marchiș. Deși aparțin unor generații și stiluri diferite, cei trei sunt legați de lemn, simbolurile Maramureșului și memoria locului din care provin.
Toader Bârsan (1944-2022) a rămas unul dintre cei mai cunoscuți meșteri populari cioplitori în lemn din Bârsana. A realizat porți maramureșene, troițe, cruci, icoane și lucrări pentru biserici și mănăstiri, contribuind inclusiv la păstrarea unor tehnici aproape dispărute. Arta sa a trecut însă mult dincolo de Maramureș. În 1999, Toader Bârsan a participat la Smithsonian Folklife Festival din Statele Unite, unde a realizat o poartă în stil maramureșean. Mai târziu, tradiția familiei a fost continuată de fiul său, Teodor Bârsan.
Un alt drum a fost urmat de Ion Bledea, născut în 1949 la Bârsana. Artist autodidact, acesta a pornit tot de la lemn, dar a transformat meșteșugul tradițional într-o formă personală de sculptură. Lucrările sale au ajuns în colecții și spații publice din România și din străinătate, iar participarea la festivaluri internaționale i-a adus recunoaștere peste hotare. Cea de-a treia personalitate este Ioan Marchiș, născut în 1955. Format la Baia Mare și la Academia de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, acesta a dus moștenirea locului spre sculptura contemporană. A lucrat nu doar în lemn, ci și în bronz, aluminiu, teracotă, gips și metal, iar operele sale se găsesc inclusiv în colecții din numeroase țări.
Privite împreună, poveștile celor trei arată o transformare interesantă a aceleiași moșteniri. În textul profesorului Ioan Dorel Todea, diferența este rezumată simplu: la Toader Bârsan, lemnul este tradiție; la Ion Bledea devine expresie, iar la Ioan Marchiș materia devine simbol. La 700 de ani de la prima atestare documentară, Bârsana își spune astfel povestea nu doar prin bisericile, porțile și casele sale, ci și prin oamenii care au transformat această moștenire în artă. Cei trei sculptori demonstrează că tradiția poate merge mai departe fără să rămână blocată în trecut.
Sursa: prof. dr. Ioan Dorel Todea
– Servicii de creare site web
