Dubla sarbatoare in prima zi din Noul An. In 1 ianuarie, e cinstita Taierea imprejur, cea dupa Trup, a Domnului. De asemenea e praznuit Sfantul Vasile cel Mare, “un mare aparator al adevarului”, care “a aparat dreapta credinta inaintea ereticilor care tagaduiau dumnezeirea Fiului sau dumnezeirea Sfantului Duh”. Sfantul Vasile cel Mare este cinstit si pe data de 30 ianuarie, alaturi de Sfantul Ioan Gura de Aur si Grigorie Teologul.
Prima sarbatoare din Noul An este Taierea imprejur, cea dupa Trup, a Domnului. Conform traditiei biblice iudaice, acesta era semnul trupesc al legamantului de credinta dintre Dumnezeu si poporul ales, poruncit de Dumnezeu lui Avraam. In a opta zi dupa Nastere, pruncul Iisus este taiat imprejur si, totodata, i se pune numele (randuiala pastrata si in crestinism), pentru a implini legea neamului sau si pentru a demonstra realitatea intruparii Sale.
Tot in 1 ianuarie este praznuit si Sfantul Vasile cel Mare, care s-a nascut in Cezareea Capadociei, fiind un prunc binecuvantat. Venirea pe lume a Marelui Vasile a fost insotita de o minune. El a fost rodul rugaciunii fierbinti a tatalui sau, Vasile, si a fost crescut sub purtarea de grija a bunicii sale, Macrina, care fusese ucenica Sfantului Grigorie Taumaturgul.
Iubitor de invatatura si inzestrat pentru carte, Sfantul Vasile si-a imbogatit mintea cercetand, rand pe rand, scolile din orasul sau, Cezareea, apoi din Bizant, mergand pana si la Atena, cea mai inalta scoala din timpul sau, unde a intalnit pe Sfantul Grigorie de Nazians, cu care a legat o stransa si sfanta prietenie.
A fost inaltat la scaunul de Arhiepiscop al Cezareei in anul 370, in vremuri grele pentru Biserica, cand ereticii lui Arie si Macedonie izbutisera sa aiba de partea lor pe insusi imparatul Valens. Sfantul Vasile a dus o lupta apriga, cu scrisul si cuvantul, luminand crestinatatea si aparand dogma Sfintei Treimi. Si-a atras mania imparatului si a suferit multe prigoniri din partea lui, pentru apararea acestei dogme de capetenie a crestinatatii.
Sfantul Vasile a indreptat si unele lipsuri ale monahismului din timpul sau, chemandu-i pe monahi sa se nevoiasca nu numai in folosul mantuirii personale, ci si in folosul aproapelui. Este cel dintai ierarh care a intemeiat, pe langa Biserica, azile si spitale, in ajutorul celor saraci si neputinciosi, indemnand pe cei insatariti sa foloseasca avutiile lor, ajutand pe cei nevoiasi si lipsiti.
De la Sfantul Vasile cel Mare, Biserica a mostenit un bogat tezaur: opere dogmatice, ascetice, exegetice, omilii si cuvantari, regulile monahale mari si mici, canoane si Liturghia ce-i poarta numele.
S-a mutat catre Domnul la varsta de 50 de ani, in ziua de 1 ianuarie, plans de credinciosi si de necredinciosi, care-l iubeau si-l cinsteau pentru bunatatea si intelepciunea lui.
Sursa: Camelia Tocaci
– Servicii de creare site web