Se înalță o liniște curată peste lume. E o duminică a tăcerii adânci, când pașii nu mai aleargă, ci se opresc. Nu ca să obosească, ci ca să asculte. Undeva, departe de zgomot, Hristos Se roagă.
Nu pentru El. Ci pentru noi. Pentru fiecare nume rostit cu teamă în întuneric, pentru fiecare inimă frântă în ascuns, pentru toți cei care uită sau nu mai pot să creadă.
Aceasta este Duminica Înălțării sufletului. Nu a trupului. Ci a ceea ce e dincolo de carne și timp – dorul de Dumnezeu. Astăzi nu se spun parabole. Nu se săvârșesc minuni vizibile.
Astăzi, Fiul lui Dumnezeu Se roagă. O rugăciune limpede, ca o apă care curge printre pietre, o rugăciune pentru unitate, pentru dragoste, pentru sfințenie.
În grădina Ghetsimani a inimii noastre, Hristos îngenunchează și spune Tatălui: „Părinte, fă-i una, precum Noi una suntem”. Nu-i cere Tatălui bogății, nici izbândă, nici zile fără durere. Ci să fim una.
Aceasta e minunea zilei: cineva se roagă pentru tine chiar și atunci când tu nu mai știi să te rogi. Că e Cineva care nu obosește să creadă în tine. Iar asta schimbă totul.
În tăcerea Duminicii a șaptea după Înviere, nu se aud cuvinte mari, dar se simte o iubire care nu piere. Iubirea aceea care nu cere nimic, dar dă totul. Care nu întreabă de ce ai căzut, ci doar dacă vrei să te ridici.
Astăzi, sufletul e chemat nu să înțeleagă, ci să iubească. Să tacă și să simtă cum rugăciunea lui Hristos devine respirația lumii.
Și poate tocmai în această tăcere de sfârșit de Paști, vom auzi cel mai clar: Ești iubit. Ai fost iubit înainte de-a ști ce e iubirea. Și ești purtat în rugăciunea care nu moare.
Aceasta este Evanghelia Duminicii. Nu ești singur. Niciodată.
– Servicii de creare site web
