Unificarea Germaniei divizate, la 3 octombrie 1990, constituie un moment cheie nu numai pentru istoria contemporana a Republicii Federale, ci si pentru istoria Europei, scrie Europa Libera intr-un material consacrat acestui subiect.
Anul acesta, festivitatile centrale au loc in metropola landului Hessen, in orasul Frankfurt pe Main, in prezenta reprezentantilor guvernului federal si cei ai landurilor, a presedintelui tarii si a numerosi invitati din strainatate.
In ziua de 3 octombrie, care este si Ziua nationala a Germaniei, sunt prevazute o serie de ceremonii si la Berlin, unde sunt asteptati peste 1 milion de persoane.
In preajma aniversarii, au fost publicate numeroase carti, dedicate unificarii, s-au organizat reuniuni stiintifice, expozitii si spectacole, dupa cum subliniaza sursa citata.
Ultimele zile ale Republicii Democrate Germane (RDG/DDR), precum s-a numit partea rasariteana a tarii, sunt documentate intr-o expozitie intitulata ‘Calea spre unitatea Germaniei’. In expozitia pregatita de Fundatia pentru reconsiderarea comunismului (Bundesstiftung Aufarbeitung) si de Ministerul federal de Externe se aminteste de discutiile care au divizat opozitia est-germana dupa primele alegeri libere din primavara lui 1990, cand perspectiva reunificarii incepea sa preocupe opinia publica.
O aripa a opozitiei s-a pronuntat atunci pentru mentinerea suveranitatii RDG-ului, o alta aripa era pentru crearea unei confederatii si o a treia aripa pentru unificare.
La inceput, Franta si Anglia urmareau cu scepticism fortele pro-unificare (in frunte cu fostul cancelar vest-german Helmut Kohl, care deja in decembrie 1989 redactase un plan in 10 puncte care prevedea o reapropiere rapida), Uniunea Sovietica si Statele Unite, in schimb, au semnalat ca sunt pentru reintregire. Dieter Kastrop, unul din diplomatii care au participat la negocierile cu puterile aliate, declara pentru Der Spiegel ca, in URSS, fortele reticente au acceptat, in ultima instanta, punctul de vedere al lui Gorbaciov care era in favoarea unificarii.
Primul pas concret care a premers unificarea politica propriu-zisa a fost unificarea monetara din data de 1 iulie 1990. Uniunea monetara a insemnat nu numai introducerea monedei vest-germane in est, ci si inceperea tranzitiei de la o economie planificata la economia sociala de piata si introducerea sistemului social occidental.
In urma celor 13 consultari intre reprezentantii puterilor aliate cu cei din cele doua Germanii s-a ajuns la celebrul acord ‘2+4’, semnat la 12 septembrie la Moscova care, practic, a consfintit unificarea. Parlamentul est-german se pronuntase deja la 23 august pentru integrarea RDG-ului intr-un singur stat german, suveran, independent si liber, iar la 3 octombrie 1990 RDG-ul inceta sa mai existe.
Fostul cancelar Helmut Kohl a promis, inaintea unificarii celor doua Germanii, ca regiunile estice se vor transforma in ‘tinuturi infloritoare’. De atunci au trecut 25 de ani. Conditiile generale din partea rasariteana s-au apropiat in multe domenii de cele occidentale.
Si totusi, si dupa un sfert de secol continua sa existe un decalaj est-vest, precum rezulta dintr-un studiu dat publicitatii de ‘Berlin Institut’, specializat pe cercetari demografice si dezvoltare.
Autorii studiului considera ca o depasire totala a decalajelor actuale va fi imposibila in urmatorii ani, mai scrie Europa Libera in materialul sau.
Sursa: Agerpres
– Servicii de creare site web
