Premiul Nobel pentru Chimie a fost impartit de Eric Betzig, Stefan W. Hell si William E. Moerner pentru „dezvoltarea microscopiei fluorescente”, conform anuntului facut miercuri la Stockholm de Staffan Normark, secretar permanent al Academiei Regale de Stiinte din Suedia.
Pentru o lunga perioada de timp, dezvoltarea microscopiei optice a fost tinuta in loc de convingerea falsa ca nu va putea atinge o rezolutie mai buna de jumatate din lungimea de unda a luminii. Cu ajutorul moleculelor fluorescente, cei trei laureati ai premiului Nobel pentru Chimie 2014 au reusit sa depaseasca, cu ingeniozitate, aceasta limitare. Activitatea lor in domeniu a introdus microscopia optica in universul nano.
Ulterior, prin ceea ce a devenit cunoscut drept nanoscopie, oamenii de stiinta au putut vizualiza traiectoriile moleculelor individuale in interiorul celulelor vii. Ei pot observa sinapsele create de aceste molecule intre celulele nervoase si pot urmari modul in care se acumuleaza proteinele implicate in maladiile Alzheimer, Parkinson si Huntington, dar si actiunea proteinelor individuale in ovulele fertilizate care se divid in embrioni.
Inaintea evolutiei microscopiei la nivel nano se credea ca oamenii de stiinta nu vor putea studia vreodata celulele vii in cele mai mici detalii, la nivel molecular. In 1873 omul de stiinta german Ernst Abbe, unul dintre parintii fondatori ai opticii moderne, a stipulat o limita fizica pentru rezolutia maxima ce poate fi atinsa de un microscop optic traditional: aceasta nu poate fi niciodata mai buna de 0,2 micrometri. Eric Betzig, Stefan W. Hell si William E. Moerner au primit premiul Nobel pentru ca au reusit sa depaseasca aceasta limita considerata insurmontabila.
Prin acest premiu sunt recompensate doua principii separate din domeniul microscopiei. Unul dintre aceste principii sta la baza metodei microscopiei STED (stimulated emission depletion) si a fost dezvoltat de Stefan W. Hell in anul 2000. In cadrul acestei metode sunt folosite doua fascicule laser — una stimuleaza moleculele fluorescente facandu-le sa straluceasca, iar cealalta anuleaza fluorescenta, cu exceptia celei produse intr-un volum de dimensiuni nanometrice. Scanarea acestui volum, nanometru cu nanometru, ofera o imagine cu o rezolutie mult mai buna decat cea stipulata de limita lui Abbe.
Eric Betzig si William Moerner, care si-au desfasurat activitatea fiecare pe cont propriu, au pus bazele celei de-a doua metode: microscopia unimoleculara (single-molecule microscopy). Aceasta metoda se bazeaza pe posibilitatea de a stimula si respectiv inhiba fluorescenta moleculelor individuale. Oamenii de stiinta scaneaza aceeasi zona de mai multe ori, de fiecare data permitand doar catorva molecule intercalate sa straluceasca. Suprapunerea imaginilor obtinute genereaza o „super-imagine” la nivel nano. Eric Betzig a folosit aceasta metoda pentru prima oara, in 2006.
In prezent nanoscopia este folosita la scara larga si ofera instrumentele necesare pentru progresul medicinei in lupta cu cancerul si cu alte maladii considerate deocamdata incurabile.
Stefan W. Hell este cetatean german de origine romana, nascut in 1962 la Arad. In 1990 si-a obtinut doctoratul la Universitatea din Heidelberg si este director al Institutului Max Planck pentru Chimie si Biofizica.
Eric Betzig este cetatean american, nascut in 1960. El si-a obtinut doctoratul in 1988 la Universitatea Cornell si in prezent isi desfasoara activitatea la Janelia Farm Research Campus din cadrul Institutului Medical Howard Hughes.
William E. Moerner este cetatean american nascut in 1953. Moerner si-a obtinut doctoratul in 1982 la Universitatea Cornell si este profesor de fizica aplicata la Universitatea Stanford.
Sursa foto: Agerpres
Cei trei isi impart in parti egale premiul in valoare de 8 milioane de coroane suedeze (aproximativ 881.000 de euro).
Sursa: Agerpres
– Servicii de creare site web
