POLIȚIA ROMÂNĂ: Siguranță și încredere. Cătușe rupte de hoți și veste anti-glonț prin care te înțeapă și albina

Siguranță și încredere. Cătușe rupte de hoți și veste anti-glonț prin care te înțeapă și albina.

Problemele din Poliția Română sunt multe și oricât de bine aș încerca să le comasez, tot nu le-aș putea prezenta într-un singur material de presă. Totuși, ca o mică sinteză a acestor probleme vă aducem la cunoștință câteva din exemplele absolut hilare cu care se confruntă polițiștii noștri.

Lăsând la o parte că unii nu au ce căuta în domeniu și că e greu să fii polițist după o școlarizare de câteva luni, aceștia după ce termină și pregătirea practică sunt repartizați într-un loc din țară. Toate județele au deficit, în toate departamentele Poliției Române.

Din acest punct începe greul. Ca tânăr polițist, te mănâncă sfinții într-un sistem care pare că nu poate evolua. Ca prim element, vestimentația este o mare problemă. Se tot dau legi și contracte pentru ca polițiștii noștri să fie îmbrăcați corespunzător. Dar atât, pentru că echipamentele vestimentare tot nu nu ajung pe polițiști. Un polițist ca să fie îmbrăcat corespunzător trebuie să-ți achiziționeze îmbrăcămintea din resurse proprii, altfel n-are nici o șansă. Ar trebui să ținem cont și că suntem în pragul iernii. N-are rost să vorbim de vestele anti-glonț! Că doar anti-glonț nu sunt. Figura de stil din titlu probabil că nu e aplicată în realitate, dar oricum, vestele anti-glonț din dotarea polițiștilor sunt de nivel 3, adică proiectate ca să facă față unui glonț tras dintr-un pistol Carpați, fabricat în 1974. Orice pistol mai puternic are un efect chiar și prin vestă.

Tot vorbind de vestimentație, un element de dificultate în plus îl reprezintă situația domnișoarelor și doamnelor din poliție. Cu atât mai mult cu cât sunt încurajate de unii superiori să se prezinte cât mai sexy. Este vai și amar, dar nu este cazul să vorbim de abuzuri. Vom reveni într-un material specific.

Apoi, un exemplu care m-a amuzat, dar care reprezintă o hibă atât de actuală pentru zilele noastre. La un moment dat, un polițist a încătușat un hoț. Hoțul neopunând rezistență, ci executând ceea ce i se spune, a constatat că s-a eliberat, cătușele fiind rupte. I-a atras atenția polițistului, însă acesta nu a mai avut ce să facă deoarece nu a avut altă pereche de cătușe. Nu a primit nici peste o lună o pereche nouă.

Un alt element care a produs amuzamente îi are în vedere pe sindicaliștii din poliție care au acuzat factorii politici din ministerul de interne că i-au dotat pe agenții din stradă cu „chinezării” pentru spart geamul șoferilor recalcitranți care se sfarmă după doar câteva lovituri, însă geamul lateral rămâne intact.

Disputa între sindicaliștii din poliție și administrație vine de la recentul caz al „bombardierului” cu Mercedes, care a demarat în trombă după ce a fost oprit de polițiști, lovind două mașini în fuga sa. Patru jandarmi și un polițist nu l-au putut scoate din mașină și imobiliza.

„După incidentul din București, șefii s-au grăbit să ia „măsuri”, în stilul caracteristic, și au dotat polițiștii cu dispozitive de spart geamuri. Ridicolul situației este reprezentat de faptul că după numai câteva zile de la distribuirea „dispozitivelor”, adică un plastic ce avea încorporat o bucată de metal, acestea au fost retrase urgent.
Motivul este simplu, nu numai că nu puteau sparge un geam cu această „chinezărie” dar după câteva lovituri în geam se rupea plasticul și pica metalul, după cum se poate vedea în material video de mai jos”, a transmis sindicatul Europol, printr-o postare pe pagina oficială de Facebook.

Mai exact, aceste dispozitive sunt folosite pentru spargerea geamului de la interior spre exterior, totodată, cel care le utilizează având posibilitatea de a tăia centura de siguranță (spre exemplu, în nefericitul caz al unui accident rutier).

Unii sunt de tot râsul, chiar nu au ce căuta în poliție, dar și instituția ca atare reprezintă o mare problemă a societății românești. Personajul interpretat de Mugur Mihăiescu a prins viață și pare că a ajuns să conducă instituția și fiecare Inspectorat. Să nu mai vorbim și de interesele politice și de șefi de IPJ puși în funcție de oameni politici, că n-are rost, deja le știm cu toții și ne lovim zilnic de stângăcia lor.

Ne merităm soarta cât timp singurul nostru scop e ca azi să nu fie mai rău ca ieri și mâine să fie la fel!