Astăzi, 29 iunie, Biserica întreagă își pleacă fruntea în fața a doi oameni atât de diferiți și totuși uniți de aceeași iubire fără margini: Petru, pescarul cu inima clocotitoare, și Pavel, învățătorul neîntrecut, apostolul neamurilor.
Pe malul Tiberiadei, Petru a lăsat plasele goale și a mers după Cel ce avea să-i umple viața cu sens. A gustat teama, a simțit neputința, a plâns amar după ce s-a lepădat, dar a fost ridicat de aceeași mână care i-a spus odinioară:
„Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea.”
Pavel, prigonitorul Bisericii, a fost doborât de lumina din drumul Damascului. Din vrăjmaș a devenit vestitor, din prigonitor a devenit frate. Toată puterea minții sale a pus-o în slujba Adevărului, și cu pas neobosit a străbătut drumurile lumii, aprinzând suflete cu focul Evangheliei.
Astăzi, cei doi stau împreună în slava cea neapusă, ca stâlpi ai credinței noastre. Diferite au fost cărările lor, dar una le-a fost ținta. Diferite au fost firea și darurile lor, dar una le-a fost inima: Hristos.
În sărbătoarea lor, ni se amintește că nimeni nu e prea slab ca să fie ridicat, nimeni prea potrivnic ca să fie iertat, nimeni prea departe ca să fie chemat.
Petru – cel ce a plâns și a iubit.
Pavel – cel ce a prigonit și s-a smerit.
Astăzi îi cinstim pe amândoi, rugându-i să ne fie mijlocitori și lumină în călătoria noastră.
– Servicii de creare site web
