În penultima zi a călătoriei sale apostolice în Slovacia – marți, sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci – papa Francisc a ajuns la Prešov, al treilea oraș ca mărime al țării. La ora 10.30, în piațeta de lângă Sala Polivalentă, papa a celebrat în ritul bizantin Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur împreună cu arhiereii și credincioșii Bisericii Greco-Catolice din Slovacia, la ritul sacru luând parte numeroși invitați din alte țări.
La omilie, urmând lecturile biblice ale sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci, papa a vorbit despre importanța Sfintei Cruci în credința creștină. Remarcând că Sfântul Apostol Paul amintește primelor comunități creștine faptul că, pentru înțelepciunea acestei lumi, crucea reprezintă o piatră de poticnire și o nebunie (cf. 1 Corinteni 1,23-24), papa s-a oprit îndelung asupra Evangheliei după Ioan. Evanghelistul care a stat lângă crucea lui Isus până la ultima lui suflare, avea să scrie: ”Cel care a văzut a dat mărturie” (Ioan 19,35).
Ce anume a văzut apostolul Ioan când stătea sub cruce? Cu siguranță, ceea ce au văzut și ceilalți: pe Isus, nevinovat și bun, care moare în chinuri între doi tâlhari. În ochii lumii, crucea este un eșec, un faliment.
Papa Francisc: ”Riscăm și noi să ne oprim la această primă vedere, superficială, să nu acceptăm logica crucii; să nu acceptăm că Dumnezeu ne mântuiește lăsând să se declanșeze împotriva lui răul din această lume. Să nu acceptăm, decât la nivel de declarație, un Dumnezeu slab și crucificat, pentru a visa un Dumnezeu puternic și biruitor. Este o mare ispită. De câte ori aspirăm la un creștinism de învingători, la un creștinism triumfalist, care să aibă relevanță și importanță, care să primească mărire și cinste. Dar un creștinism fără cruce este mundan și devine steril”.
Nu aceasta este viziunea Sfântului Ioan care, în schimb, a văzut în cruce lucrarea lui Dumnezeu: ”a recunoscut în Cristos gloria lui Dumnezeu. A văzut că El, în ciuda aparențelor, nu este un perdant, ci Dumnezeu care de bunăvoie se jertfește pentru fiecare om”.
Papa Francisc: ”Cum putem învăța și noi să vedem în cruce gloria? Unii sfinți ne-au învățat că crucea este ca o carte care, pentru a o cunoaște, trebuie să o deschidem și să o citim. Nu e îndeajuns a cumpăra o carte, a arunca o privire asupra ei și a o pune la vedere în casă. Același lucru este valabil pentru cruce: este pictată sau sculptată în toate colțurile bisericilor noastre. Nu putem număra cât de multe sunt crucifixurile: la gât, în casă, în mașină, în buzunar. Dar nu sunt de folos dacă nu ne oprim să ne uităm la Cel răstignit și nu-i deschidem inima, dacă nu ne lăsăm uimiți de rănile sale deschise pentru noi, dacă inima nu fierbe de emoție și nu plângem în fața lui Dumnezeu rănit pentru noi. Dacă nu facem așa, crucea rămâne o carte necitită, despre care știm bine titlul și autorul, dar care nu are incidență asupra vieții. Să nu reducem crucea la un obiect de devoțiune, cu atât mai puțin la un simbol politic, la un semn de relevanță religioasă și socială”.
Din contemplarea Celui răstignit izvorăște al doilea pas menționat de evanghelistul Ioan: a da mărturie. Papa a amintit aici numeroșii martiri și toți cei care au murit în Slovacia pentru numele lui Isus, într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat.
Papa Francisc: ”Dar mă gândesc și la timpurile noastre, în care nu lipsesc ocaziile de a da mărturie. Aici, mulțumită lui Dumnezeu, nu este nimeni care să-i prigonească pe creștini ca în atât de multe alte părți ale lumii. Dar mărturia poate fi afectată de mundanitate și de mediocritate. Crucea cere, în schimb, o mărturie limpede, pentru că crucea nu vrea să fie un steag de înălțat, ci izvorul curat al unui nou fel de a trăi. Care? Cel al Evangheliei, al Beatitudinilor. Mărturisitorul care are crucea în inimă și nu doar la gât nu-l vede pe nimeni ca dușman, dar pe toți ca frați și surori pentru care Isus și-a dat viața. Mărturisitorul crucii nu amintește suferințele trecutului și nu se plânge de prezent. Mărturisitorul crucii nu folosește căile înșelăciunii și ale puterii mundane: nu vrea să se impună pe sine și pe ai săi, ci să-și dea viața pentru ceilalți. Nu caută avantajele proprii pentru ca apoi să arate pios: aceasta ar fi o religie a duplicității, nu mărturia pentru Dumnezeu răstignit. Mărturisitorul crucii urmează o singură strategie, cea a Învățătorului său: iubirea smerită. Nu așteaptă victorii triumfale aici, pentru că știe că iubirea lui Cristos este fecundă în viața de zi cu zi și face noi toate lucrurile din interior, ca sămânța căzută în pământ, care moare și aduce rod”.
”Dragi frați și surori”, a continuat papa omilia sa de la Prešov, ”voi ați văzut pe mărturisitori. Păstrați amintirea dragă a persoanelor care v-au alăptat și crescut în credință. Oameni smeriți, simpli, care și-au dat viața iubind până la sfârșit. Ei sunt eroii noștri, eroii cotidianității, iar ceea ce schimbă istoria este viața lor. Mărturisitorii dau naștere altor mărturisitori, pentru că sunt donatori de viață. Acesta este felul în care se răspândește credința: nu prin puterea lumii, ci prin înțelepciunea crucii; nu prin structuri, ci prin mărturie. Iar astăzi, Domnul, din tăcerea vibrantă a crucii, te întreabă și pe tine: Vrei să fii mărturisitorul meu?”
Papa Francisc: ”Pe Calvar, împreună cu apostolul Ioan, stătea Sfânta Maică a lui Dumnezeu. Nimeni nu a văzut mai bine decât ea deschisă cartea crucii și a mărturisit-o cu iubire smerită. Prin mijlocirea ei, să cerem harul de a converti privirea inimii către Crucifix. Atunci, credința noastră va putea să înflorească din plin, atunci se vor coace fructele mărturiei noastre”.
***
Din agenda de marți, după cum s-a spus, fac parte alte două momente semnificative: întâlnirea cu reprezentanții comunității rom dintr-un cartier al orașului Kosice și, pe stadionul orașului, întâlnirea cu tinerii. Miercuri, ultima zi a călătoriei apostolice în Slovacia, papa merge în pelerinaj la sanctuarul național din Sastin pentru un moment de rugăciune cu episcopii și, în fine, Sfânta Liturghie. În cursul după-amiezii, papa se întoarce la Roma.
vaticannews.va
