Întrebarea pe care Isus o adresează Martei înainte de a-l învia pe Lazăr din mormânt, ”Crezi tu aceasta?” (In 11,26), a fost în centrul omiliei prezentată de papa Francisc la rugăciunea vesperelor din bazilica papală din Roma ”Sfântul Paul din Afara Zidurilor”, oficiată în cursul serii de sâmbătă, 25 ianuarie a.c., la sărbătoarea Convertirii Apostolului Neamurilor. Au luat parte, alături de mii de romani și pelerini, reprezentanți ai mai multor confesiuni din Urbe.
În dialogul mișcător dintre Isus și Marta, pe când fratele ei era mort de patru zile, papa a remarcat că ”Isus vestește învierea din moarte nu doar ca un eveniment care va avea loc la sfârșitul timpurilor, ci ca ceva care se întâmplă deja în prezent pentru că El însuși este învierea și viața”. Apoi, Domnul îi adresează acea întrebare – ”Crezi tu aceasta?” – care a inspirat anul acesta Octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor.
”Este o întrebare scurtă, dar angajantă”, a observat papa la omilie, iar ”întâlnirea emoționantă dintre Isus și Marta ne învață că nici în momentele de dezolare nu suntem singuri și că putem să sperăm în continuare. Isus dăruiește viața chiar și atunci când pare că orice speranță a dispărut. După o pierdere dureroasă, o boală, o dezamăgiră amară, o trădare îndurată ori unele experiențe grele, speranța poate să se clatine, dar dacă fiecare dintre noi poate să trăiască momente de disperare sau să întâlnească persoane care și-au pierdut speranța, Evanghelia ne spune că împreună cu Isus speranța se renaște întotdeauna, pentru că din cenușa morții El întotdeauna ne ridică din nou, ne dăruiește tăria de a porni din nou la drum și de a începe din nou”.
Această certitudine, a reluat papa, ”este importantă și pentru viața Comunităților creștine, a Bisericilor noastre și a relațiilor noastre ecumenice. Uneori, suntem cuprinși de oboseală, descurajați pentru rezultatele angajamentului nostru, ne pare că chiar și dialogul și colaborarea dintre noi ar fi fără speranță, ca și cum ar fi destinate morții și, toate acestea, ne fac să simțim aceeași angoasă a Martei. Dar Domnul vine. Credem noi aceasta? Credem că El este învierea și viața? Că adună ostenelile noastre și că ne dăruiește întotdeauna harul de a relua împreună acest drum? Credem aceasta?”.
Mesajul de speranță este, de altfel, în centrul Jubileului care a început de curând, iar apostolul Paul spunea odinioară creștinilor din Roma că ”speranța nu dezamăgește pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dăruit” (Rm 5,5).
”Duhul Sfânt este fundamentul drumului nostru ecumenic”, a reluat papa Francisc, remarcând că Anul jubiliar al speranței coincide cu ”o aniversare de mare semnificație pentru toți creștinii: 1700 de ani de la primul mare Conciliu ecumenic, de la Niceea”. Crezul stabilit atunci de Părinții conciliari ”merge dincolo de toate dezbinările care, în decursul veacurilor, au rănit Trupul lui Cristos”, iar aniversarea acestuia reprezintă pentru toți creștinii o importantă oportunitate: ”să redescoperim rădăcinile comune ale credinței și să păstrăm unitatea”.
”Credința pe care o împărtășim este un dar prețios, dar și o provocare”, a afirmat episcopul Romei, iar ”aniversarea nu trebuie să fie sărbătorită doar ca memorie istorică, dar și ca angajament de a da mărturie pentru comuniunea crescândă dintre noi. Trebuie să facem în așa fel încât să nu o pierdem din mână, ci să construim legături trainice, să cultivăm prietenia reciprocă și să fim țesători de comuniune și fraternitate”.
”În această Săptămână de rugăciune pentru unitatea creștinilor”, a subliniat papa Francisc, ”putem trăi aniversarea Conciliului de la Niceea și ca un apel de a persevera pe drumul către unitate. În mod providențial, anul acesta, Paștele va fi celebrat în aceeași zi în calendarele gregorian și iulian, chiar în timpul acestei aniversări ecumenice. Reînnoiesc chemarea mea pentru ca această coincidență să fie o rechemare a tuturor creștinilor de a efectua un pas decisiv către unitate, în jurul unei date comune pentru Paști (cf. bula Spes non confundit, nr. 17), iar Biserica catolică este dispusă să accepte data pe care toți vor să o facă, o dată a unității”.
Mulțumind, în fine, reprezentanților confesiunilor creștine care au luat parte la rugăciunea vesperelor, papa l-a menționat nominal pe mitropolitul ortodox Policarp, din partea Patriarhiei Ecumenice, și pe arhiepiscopul anglican Ian Ernest, care își încheie slujirea îndeplinită la Roma și se întoarce în patrie.
În contextul jubileului și a rugăciunilor pentru unitatea creștinilor, merită o mențiune specială, de asemenea, intenția de rugăciune rostită în limba română la vesperele prezidate de papa Francisc în bazilica paulină: ”Tu, care l-ai trimis pe Fiul să semene sămânța Cuvântului, fă ca, semănând Cuvântul cu trudă, să adunăm roadele cu bucurie”.
– Servicii de creare site web
