În calendarul creștin-ortodox, ziua de 14 noiembrie este dedicată Sfântului Apostol Filip. Însă, așa cum se întâmplă cu multe sărbători din calendarul țăranului român, credințele și obiceiurile precreștine se îmbină cu cele din tradiția creștină. Astfel, de la Sfântul Apostol Filip, țăranul român a ajuns să vorbească despre „Filipi”. Potrivit etnografilor, Filipii ar fi „niște zei ai casei, niște penați, în onoarea cărora numai femeile măritate sau rămase văduve țin sărbătoare, nemuncind cu desăvârșire nimic”, după cum arăta Tudor Pamfile. Alte credințe îi prezintă drept sfinți care stăpânesc peste lupi și alte fiare sălbatice. În tradiția populară, Filipii sunt considerați spirite protectoare, care feresc gospodăria de foc și strigoi, ocrotesc animalele de lupi și îl apără pe om de ghinion, primejdii și nenorociri.
De aceea, mai ales în trecut, femeile „țineau un Filip”, adică nu lucrau o zi, de regulă pe 14 noiembrie, sau chiar mai multe, între două și șase zile. În această zi existau numeroase interdicții: nu se mătura, nu se arunca gunoiul afară, nu se cosea, nu se împrumuta nimic din casă, nu se măcina și nu se împletea lână, pentru a nu pune oile în primejdie.
De asemenea, femeile nu se pieptănau, pentru ca lupii să se încurce prin păduri asemenea părului încâlcit și să nu mai găsească turmele. Nici foarfeca nu trebuia folosită, deoarece se credea că deschiderea ei ar putea simboliza deschiderea gurii lupului.
O altă credință veche spunea că lupii căutau cărbuni în gunoiul aruncat afară, deoarece „nu se pot prăsi până când nu mănâncă vreun cărbune din vatră în zilele de Filipi”, potrivit lui Tudor Pamfile. Tot pe 14 noiembrie se lasă sec, iar pe 15 noiembrie începe Postul Nașterii Domnului.
Aceste tradiții au fost prezentate de Ciprian Voicilă, sociolog la Muzeul Național al Țăranului Român.
– Servicii de creare site web
