Un manuscris care a trecut neobservat de oamenii de stiinta a dezvaluit ca Albert Einstein s-a ocupat, printre altele, de dezvoltarea unei alternative la ceea ce este cunoscuta acum drept Teoria Big Bang, propunand in schimb ipoteza ca Universul s-ar fi extins in mod constant si dintotdeauna. Munca recent descoperita a savantului, scrisa in 1931, aminteste de o teorie dezvoltata de astrofizicianul britanic Fred Hoyle in urma cu 20 de ani. Einstein a abandonat destul de repede ideea, dar manuscrisul dovedeste ezitarea sa continua de a accepta ca Universul a fost creat in timpul unei singure explozii, scrie huffingtonpost.com.
Dovezile teoriei Big Bang au aparut pentru prima oara in anii ’20, cand astronomul american Edwin Hubble si alti oameni din domeniu au descoperit ca galaxii departate se misca la o distanta si mai mare si ca spatiul in sine se extinde. Acestea pareau sa implice faptul ca, in trecut, continutul Universului observabil fusese pana atunci „o ciorba primitiva” foarte densa si fierbinte.
Dar spre sfarsitul anilor ’40, Hoyle a argumentat ca spatiul s-ar putea extinde in mod constant si dintotdeauna, acest lucru fiind posibil prin adaugarea continua de materie noua, cu particule elementare aparand spontan din spatiu. Apoi particulele ar fuziona, formand galaxii si stele, iar acestea ar aparea la momentul perfect pentru a ocupa locul liber creat de expansiunea spatiului. Universul lui Hoyle a fost mereu infinit, asadar dimensiunea lui nu se schimba pe masura ce se extindea. Se afla intr-o „stare constanta”.
Manuscrisul descoperit recent arata ca Einstein descria in principiu aproximativ aceeasi idee, dar mult mai devreme. „Pentru ca densitatea sa fie constanta, noi particule de materie trebuie sa se formeze in mod continuu„, a scris el. Se presupune ca documentul a fost creat in timpul unei calatorii in California in 1931.
Pastrat pentru public in arhivele Albert Einstein din Ierusalim – si pus la dispozitie pe website-ul acestora, manuscrisul a fost in mod gresit clasificat drept o prima ciorna a unei alte lucrari a savantului. Cormac O’Raifeartaigh, fizician la Institutul Waterford de Tehnologie din Irlanda, „aproape ca a picat din scaun”, spune el, cand si-a dat seama ca manuscrisul despre ce era vorba in manuscris.
Desi modelul lui Hoyle a fost eventual desfiintat de observatii astronomice, a fost cel putin consistent din punct de vedere matematic, cizeland ecuatiile teoriei generale a relativitatii a lui Einstein si furnizand un mecanism posibil pentru generarea spontana de materie.
Manuscrisul nepublicat al lui Einstein sugereaza ca, in prima faza, a crezut ca un astfel de mecanism ar putea rezulta din teoria originala, fara modificari. Dar apoi si-a dat seama ca facuse o greseala de calcul, sugereaza O’Raifeartaigh si echipa sa. Cand a corectat-o, taind un numar cu un stilou de culoare diferita, a decis probabil ca ideea nu avea sa functioneze si a lasat-o deoparte.
Manuscrisul a fost probabil „o ciorna neslefuita inceputa cu entuziasm asupra unei idei bune si abandonata curand pe masura ce autorul isi dadea seama ca se pacalea singur”, spune cosmologul James Peebles de la Universitatea Princeton, New Jersey. Nu pare sa existe nicio dovada ca Einstein ar mai fi mentionat aceste calcule vreodata.
Insa faptul ca Einstein a experimentat cu un concept despre starea constanta demonstreaza rezistenta sa continua in fata ideii de Big Bang, pe care la inceput a considerat-o „abominabila”, desi alti teoreticieni au prezentat-o ca pe o consecinta naturala a teoriei sale generale a relativitatii. Alti cercetatori de top, cum ar fi astronomul Arthur Eddington, priveau de asemenea cu suspiciune teoria Big Bang, pentru ca sugera un moment mistic de creatie.
Cand astronomii au gasit probe pentru expansiunea cosmica, Einstein a trebuit sa isi abandoneze neincrederea in ideea unui Univers static, iar Universul in stare constanta era al doilea cel mai bun lucru posibil, sunt de parere O’Raifeartaigh si colaboratorii sai. „Ceea ce arata manuscrisul este ca, desi pana atunci acceptase ideea de extindere a spatiului, Einstein nu era multumit de conceptul de univers care se schimba in timp„, spune Helge Kragh, istoric in stiinta la Universitatea Aarhus din Danemarca.
Sursa: Mediafax
– Servicii de creare site web
