A plecat din Maramureș, a cucerit lumea artelor și s-a întors acasă pentru a recupera o istorie pe care timpul și regimul comunist aproape că au făcut-o să dispară. Livia Piso-Filipașcu nu a fost doar fiica unui mare istoric maramureșean. A devenit, prin propria sa luptă, una dintre femeile care au lăsat o urmă profundă în memoria acestui ținut. Cunoscută drept „Doamna Maramureșului”, Livia Piso-Filipașcu s-a născut la 27 martie 1931, la Sighetu Marmației, într-o familie pentru care istoria nu era doar o materie de studiu, ci o parte a identității. Tatăl său, istoricul Alexandru Filipașcu, avea să devină una dintre personalitățile importante ale istoriografiei maramureșene, autor al lucrării „Istoria Maramureșului”. Destinul familiei avea însă să fie frânt de regimul comunist. Alexandru Filipașcu a fost arestat și a murit în 1952, la Canal, victimă a represiunii politice. Pentru fiica sa, memoria tatălui și istoria familiei nu aveau să rămână simple amintiri.
Livia Piso-Filipașcu și-a construit între timp propriul destin. Artist plastic și scenograf, ea a lucrat în străinătate, în special în Germania și Italia, unde a participat la realizarea a peste 100 de spectacole. A trăit în lumea teatrului și a artelor, însă legătura cu Maramureșul nu s-a rupt niciodată.
După revenirea în România, s-a dedicat recuperării unei moșteniri istorice impresionante. A valorificat documentele și cercetările tatălui său și a contribuit la readucerea în atenția publicului a istoriei familiilor nobile românești din Maramureș. Au urmat volume care au devenit importante pentru cei interesați de trecutul regiunii, între care „Patronime maramureșene. Genealogia familiei de Dolha și Petrova” și „Enciclopedia familiilor nobile maramureșene de origine română”. Prin aceste lucrări, nume de familii, genealogii și fragmente din istoria Maramureșului au fost salvate de la uitare.
Dar poate cea mai importantă moștenire a sa este legată de Centrul Documentar-Expozițional al Nobilimii Române Maramureșene de la Vișeu de Sus, realizat împreună cu soțul său, tenorul Ion Piso. Locul a fost gândit ca un spațiu în care documentele și poveștile familiilor maramureșene să poată fi cercetate, cunoscute și transmise mai departe.
Pentru Livia Piso-Filipașcu, trecutul nu a fost niciodată o colecție de date prăfuite. A fost o responsabilitate.
S-a implicat inclusiv în demersuri pentru recuperarea unor proprietăți confiscate în perioada comunistă și în proiecte legate de comunitățile din care provenea familia sa. A fost preocupată nu doar de propria istorie, ci de recuperarea unei memorii colective. Titulatura de „Doamna Maramureșului”, atribuită de poetul și jurnalistul Gheorghe Pârja, spune poate cel mai bine povestea ei. Nu pentru că ar fi aparținut unei lumi privilegiate, ci pentru că a reușit să transforme o moștenire personală într-una care aparține astăzi întregului Maramureș. Livia Piso-Filipașcu a murit în 2019, însă povestea ei nu s-a încheiat. Atâta timp cât numele familiilor maramureșene sunt cercetate, documentele sunt păstrate, iar generațiile tinere pot afla de unde vin, munca ei continuă.
Într-o epocă în care memoria se pierde uneori cu o viteză uluitoare, povestea „Doamnei Maramureșului” lasă o lecție simplă: un ținut nu trăiește doar prin ceea ce construiește astăzi, ci și prin oamenii care refuză să-i lase trecutul să fie uitat.
– Servicii de creare site web