În perioada 27–30 octombrie a avut loc, la Timișoara, Adunarea Generală și Întâlnirea formativă comună a Conferinței Superioarelor Majore din România (CRSM) și a Conferinței Superiorilor Majori din România (CSMR). Întâlnirea formativă marchează începutul unui trieniu structurat în jurul a trei teme, care devin tot atâtea direcții de reflecție: Identitate – a fi înrădăcinați în Cristos (2026), Relații – a trăi sinodalitatea (2027) și Mărturie – a trăi cu speranță (2028).
Pe parcursul acestor zile, aproximativ patruzeci de superiori ai ordinelor, congregațiilor, institutelor și societăților de viață apostolică prezente în România, de rit greco-catolic și romano-catolic, alături de câteva surori din congregațiile din Timișoara, au fost călăuziți de Sr. Pina Riccieri, din Congregația Fiicele Sfântului Paul (Roma).
Pornind de la dimensiunea psihologică a identității, trecând prin cea antropologică și ajungând la perspectiva teologică, Sr. Pina a evidențiat complexitatea procesului prin care se formează identitatea fiecărei persoane, precum și importanța fundamentală a acesteia în viața consacrată. A subliniat, totodată, responsabilitatea deosebită a superioarelor și superiorilor, chemați să-i însoțească pe frații și surorile încredințate lor în trăirea deplină a vocației călugărești.
Întreaga reflecție a fost ancorată în realitatea timpului nostru, cu accent pe necesitatea ca identitatea consacrată să fie înrădăcinată în țesutul social, cultural și religios contemporan, în mod concret în Biserica din România și în societatea în care trăim și ne desfășurăm misiunea.
Dimensiunea formativă s-a împletit în mod armonios cu cea spirituală. Întâlnirea a început cu Sfânta Liturghie celebrată în Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Gheorghe” din Timișoara, prezidată de Excelența Sa Giampiero Gloder, Nunțiu Apostolic în România și Republica Moldova. Au concelebrat Excelența Sa Iosif Csaba Pál, episcop romano-catolic de Timișoara, Preasfinția Sa Ioan Călin Bot, episcop greco-catolic de Lugoj și responsabil cu Viața Consacrată în cadrul CER, Excelența Sa Martin Roos, episcop emerit de Timișoara, precum și mai mulți preoți.
După celebrarea liturgică, Excelențele Lor au participat la deschiderea oficială a întâlnirii, organizată la Casa Politehnica 2. Cu această ocazie, Nunțiul Apostolic ne-a transmis salutul Sanctității Sale, Papa Leon, și ne-a îndemnat să fim martori ai iubirii lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor.
În cea de-a doua zi, am participat la Sfânta Liturghie în rit bizantin, celebrată de Preasfinția Sa Ioan Călin Bot în biserica greco-catolică „Nașterea Maicii Domnului” din Timișoara. Preasfinția Sa Iosif Csaba Pál a fost, de asemenea, prezent, iar în omilia sa adresată persoanelor consacrate a îndemnat la încredere în iubirea nemărginită a lui Dumnezeu.
Pe întreaga durată a întâlnirii, ne-am bucurat de prezența Preasfinției Sale Ioan Călin Bot, episcop greco-catolic de Lugoj și responsabil cu Viața Consacrată în cadrul CER, căruia îi mulțumim pentru disponibilitate și sprijin. La încheierea Adunării Generale, Preasfinția Sa s-a întâlnit și cu responsabilii diecezani și eparhiali pentru viața consacrată, membri ai Oficiului pentru Viața Consacrată din cadrul CER.
În după-amiaza zilei de joi, am vizitat Hospice-ul „Casa Milostivirii Divine”, al Surorilor Fiicele Sfântului Francisc de Assisi. Aici am putut descoperi și admira frumusețea slujirii pe care aceste surori o desfășoară în favoarea celor mai săraci dintre cei săraci.
Provocările cu care se confruntă viața consacrată astăzi ne invită să revenim la întrebările esențiale despre sensul și identitatea vieții noastre: Suntem cu adevărat înrădăcinați în Cristos? În același timp, suntem chemați să redescoperim modul în care sfaturile evanghelice pot transforma fragilitatea în posibilitate de relație și comuniune, generând viață în Biserică și în societate.
Pentru cel care își trăiește identitatea fiind înrădăcinat și centrat pe Cristos, voturile devin, așa cum spunea Fericitul Giacomo Alberione, o „fericire contrară”: castitatea este cea mai mare iubire, sărăcia este cea mai mare bogăție, iar ascultarea, cea mai mare libertate.
În mod concret, castitatea eliberează iubirea de posesivitate, sărăcia ne împacă cu propria dependență de ceilalți și de Dumnezeu, iar ascultarea ne deschide spre comuniune. Astfel, înrădăcinarea în Cristos nu rămâne doar o experiență personală, ci devine izvor de viață, de relații autentice și de speranță pentru Biserică și societate.
– Servicii de creare site web
