Anul 2026 este ANUL CENTENAR al Mănăstirii “Sfânta Ana” Rohia (1926-2026). Se împlinesc o sută de ani de la sfințirea primei biserici (15 august 1926), ctitorie a vrednicului de pomenire preotul Nicolae Gherman și o sută de ani de viață monahală neîntreruptă la Mănăstirea “Sfânta Ana” Rohia.
În acest an important pentru istoria Mănăstirii Rohia, din inițiativa și cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, obștea Mănăstirii “Sfânta Ana” Rohia a făcut toate demersurile legale și necesare pentru strămutarea osemintelor preotului Nicolae Gherman, întemeietorul și ctitorul Mănăstirii “Sfânta Ana” Rohia, împreună cu preoteasa Maria Gherman, din cimitirul central Dej în cimitirul Mănăstirii Rohia.
Joi, 5 noiembrie 2026, va avea loc deshumarea preotului Nicolae Gherman și a soției Maria Gherman în cimitirul central din Dej, se va oficia o slujbă de pomenire, iar la ora 12,00 în cimitirul Mănăstirii “Sfânta Ana” Rohia, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin, împreună cu obștea mănăstirii Rohia, în prezența rudeniilor familiei preotului Nicolae Gherman, a preoților și a credincioșilor, va oficia slujba de reînhumare a preotului ctitor Nicolae Gherman și a preotesei Maria Gherman.
Prin aducerea osemintelor preotului Nicolae Gherman în cimitirul Mănăstirii Rohia, el se întoarce pentru totdeauna în satul natal și în ctitoria sa, Mănăstirea Rohia, unde își va dormii somnul de veci, alături de fiica Anuța, de stareții și monahii mănăstirii Rohia.
Obștea Mănăstirii Rohia, invită preoții din Țara Lăpușului și credincioșii din Rohia, să participe joi 5 noiembrie 2026, la slujba de reînhumare a preotului Nicolae Gherman și a preotesei Maria Gherman, în cimitirul Mănăstirii Rohia.
Veșnica lor pomenire din neam în neam!
Preotul Nicolae Gherman (1877-1959) – biografie. Preotul Nicolae Gherman, s-a născut în localitatea Rohia la 1 octombrie 1877. Şcoala elementară a urmat-o în satul natal, iar cursurile gimnaziale la Gimnaziul Grăniceresc din Năsăud, pe care le-a absolvit la 29 iunie 1897. Studiile teologice le-a făcut la seminarul “Andreian” din Sibiu pe care l-a absolvit cu calificativul “Bine” în 6 iulie 1899.
La data de 20 noiembrie 1899, a fost hirotonit preot de către Ioan Meţianu, Mitropolitul Transilvaniei, iar la 2 februarie 1900 a fost instalat ca preot paroh în comuna Rohia, protopopiatul Lăpuş. Aici a activat neîntrerupt timp de 40 de ani, până în anul 1940, când, după Dictatul de la Viena, s-a refugiat din Ardealul de Nord în România, unde a slujit ca administrator parohial în mai multe parohii: Ighiu, judeţul Alba, Leşnic, Arhiepiscopia Sibiului, Sculea şi Teaca, protopopiatul Bistriţa, Episcopia Clujului. Din 10 decembrie 1929 până la 1 iulie 1930 a fost numit şi administrator protopopesc al Protopopiatului Lăpuş.
În parohia Rohia a desfăşurat o bogată activitate bisericească şi socială: a construit între anii 1903-1905 biserica cu hramul “Nașterea Maicii Domnului” din Gura Uliței din Rohia; între anii 1923-1926 a întemeiat și construit ctitoria sa de suflet, Mănăstirea “Sfânta Ana”, cea mai importantă realizare a sa va fi ctitorirea mănăstirii „Sfânta Ana” Rohia, “prima mănăstire de acest feliu din Ardealul alipit”, după Marea Unire din 1918; în anul 1936 a îndrumat poporul să cumpere pământul şi castelul de la groful Akos Ciszar, ceea ce s-a şi făcut, o parte din castel fiind transformat în şcoală, iar altă parte în locul pentru primăria comunală; în anul 1906 a înfiinţat banca populara „Lăpuşană”; în anul 1910 a înfiintat o bibliotecă în cadrul oficiului parohial; între anii 1910-1911 sub îndrumarea sa, s-a construit prima şcoală confesională din Rohia; în anul 1922 a pus bazele Cooperativei „Comoara”; în anul 1923 înfiinţează, în satul Rohia, o filială a „ASTREI”.
Preotul Nicolae Gherman a fost un om al timpurilor sale. Şcolit în spiritul doctrine şaguniene, Nicolae Gherman a făcut din viaţa de parohie coloana centrală a existenţei comunităţii româneşti, într-o lume în care românii nu se simţeau reprezentaţi în stat şi de către stat. La 22 noiembrie 1918 Consiliul Naţional Român din tractul Lăpuş îl desemnează alături de: preotul Vasile Muste, avocatul Ioan Oltean şi avocatul Titus Ciortea, ca delegat cu credenţionale pentru Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.
Profunda sa implicare cu caracter național și patriotic i-a atras în 1940, după cedarea Ardealului de Nord, surghiunul. Ameninţat de autorităţile horthiste şi-a părăsit satul şi parohia pe care le-a păstorit timp de patru decenii cu multă răvnă şi responsabilitate, fără a le mai recăpăta vreodată.
Pentru meritele sale deosebite, Episcopul Nicolae Ivan al Clujului, l-a distins cu rangul de iconom, iar din partea conducerii ţării, la 12 mai 1922 a fost decorat cu “Răsplata muncii pentru biserică cl. III”, iar prin Ordinul nr. 2904/1930 cu “Răsplata muncii pentru biserică cl. I.” Dar, mai presus de acestea, poporul din satul în care a păstorit neîntrerupt timp de patru decenii, l-a preţuit şi cinstit în mod deosebit. În anul 1947 s-a pensionat şi s-a stabilit la Dej. A trecut la cele veşnice la 20 iunie 1959 şi este înmormântat în cimitirul municipal din Dej, iar în anul Centenar al Mănăstirii Rohia, 2026, osemintele sale sunt strămutate în cimitirul mănăstirii Rohia.
– Servicii de creare site web
