Numele sarbatorii religioase celebrate de crestini in amintirea Invierii Mantuitorului este folosit atat in versiunea de “Pasti”, cat si in cea de “Paste”. In Dictionarul Explicativ al Limbii Romane (1998), denumirea sarbatorii apare doar la singular. Potrivit DOOM 2005, sunt acceptate ambele forme, recomandata fiind cea de singular “Paste”. Parerile sunt impartite, in aceasta privinta, si intre lingvisti. Fara a intra in explicatii etimologice detaliate, vom incerca sa redam succint opiniile a doi specialisti.
Profesorul universitar Nicolae Felecan explica etimonul indepartat al termenului “Pasti” din ebraicul pesach (ce inseamna trecere), care a trecut in greaca veche in forma de “pascha” si de aici in latina Pascha, Paschae, ultima varianta de plural dand forma Paste. Insa, profesorul spune ca forma de plural a fost inlocuita, inca din latina populara, de Pasti, pastrata ca atare si in dialectul daco-roman. De asemenea, el sustine ca, in majoritatea textelor vechi, termenul apare la plural.
In concluzie, Nicolae Felecan considera ca “trebuie mentinuta forma Pasti, asa cum sustineau si marii nostri carturari, incepand cu A.D. Xenopol, V. Parvan, O. Densusianu, Sextil Puscariu, Al. Rosetti etc, pentru a respecta si traditia latina, unde se utiliza doar pluralul Paschae (Pascharum dies), si ne-am situa alaturi de alte limbi romanice care folosesc tot pluralul (vezi francezul Paques), avand si avantajul evitarii omonimiei cu verbul a paste”.
Pe de alta parte, lingvistul George Pruteanu pledeaza pentru folosirea ambelor forme atat cea de plural Pasti, cat si cea de singular, Paste. Cercetatorul explica acest lucru folosind ca suport Dictionarul limbii romane al Academiei (dictionarul tezaur), unde sunt amintite cateva atestari ale cuvantului in limba veche, in ambele variante, atat de singular cat si de plural.
“La Coresi aflam «Pastile» («Acestea sunt Pastile de bucurie şi de veselie»), ca si la Varlaam («mieluselul Pastilor»), dar in marea Biblie de la 1688 gasim «Pastele» («Va face Pastele Domnului in luna a doua intr-a patrasprazecea zi»). Venind mai incoace, la Cosbuc gasim „Pasti” („Era dupa Pasti si era un timp bun”), dar la Negruzzi, Hasdeu sau Delavrancea, „Pastele”: iata un citat din Hasdeu: „Tara mai intai de toate; Pastele mai pe urma!”). Si la scriitorii moderni gasim ambele forme, asa ca, repet, sunt deopotriva corecte, una fiind percepută ca singular, alta ca plural”, explica Pruteanu.
Facand abstractie de polemicile pe seama etimologiei cuvantului, trebuie sa tinem cont de faptul ca, atunci cand termenul este folosit fie la plural fie la singular, atributele care-l insotesc trebuie acordate corect. Asadar, vom spune (scrie) “Pasti fericite sau Paste fericit” si nu “Pasti fericit sau Paste fericite. De asemenea, este corect „Sarbatoarea Pastelui sau Sarbatorile Pastilor” si nu “Sarbatorile Pastelui sau Sarbatoarea Pastilor”. Prin urmare, in exemplele din titlu, potrivit noilor norme, ambele variante sunt corecte.
Sursa: Monica Pop
– Servicii de creare site web
