La 11 noiembrie 1995, în București, a plecat la Domnul Corneliu Coposu. Acesta s-a născut la data de 20 mai 1914 în Bobota, comitatul Sălaj. Tatăl său, Valentin Coposu, a fost preot român greco-catolic la Bobota, asesor consistorial și arhidiacon, iar din 1929 protopop al districtului Șamșud, doctor în teologie, specialist în limba aramaică, prieten și colaborator cu Iuliu Maniu, a fost trimis în timpul primului război mondial ca preot al armatei austro-ungare pe frontul din Galiția, iar la 1 decembrie 1918 a reprezentat cercul Șimleu Silvaniei la Adunarea de la Alba Iulia.
Bunicul său dinspre tată s-a numit Grigore Coposu, a fost preot și prieten bun de familie și de vecinătate cu Gheorghe Pop de Băsești, președintele Partidului Național Român din Transilvania).
Mama sa a fost fiică de preot – protopopul Iulian Anceanu, paroh și protopop în Surduc, județul Sălaj. Străbunicul dinspre mamă a fost protopopul Gavril Vaida, care a fost văr primar cu Alexandru Vaida-Voievod și făceau parte dintre fruntașii Partidului Național din epoca aceea, fiind mare adept al pasivismului politic”.
La data de 15 septembrie 1919, la vârsta de 5 ani, Corneliu Coposu a fost înscris la școala confesională română unită din Bobota, pe care a terminat-o la 28 martie 1923.
A intrat la Liceul „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj doar după ce a urmat clasa ” a cincea în particular și după ce a obținut o dispensă de vârstă.
La numai 16 ani a intrat la Facultatea de Drept și Științe de Stat, Universitatea din Cluj. După absolvire, în 1934, s-a înscris la doctorat, pe care l-a obținut după 3 ani.
În această perioadă a devenit campion de haltere în cadrul Clubului Sportiv Universitar. În 1933 înființează filiala Cluj a PNȚ iar în 1935 a fost ales președinte al Uniunii Studenților Democrați din Universitatea Cluj și președinte al Tineretului Național Țărănesc.
Absolvent de drept și ziarist, om de încredere al liderului național-țărănist Iuliu Maniu.
Și-a făcut ucenicia politică pe lîngă liderul național-țărănist Iuliu Maniu: „Iuliu Maniu m-a cunoscut de când m-am născut. Familiile erau prietene, se întîlneau cel puțin o dată pe săptămînă”. Datorită apropierii de Iuliu Maniu, Corneliu Coposu a fost martor ocular și participant la nenumărate evenimente politice importante (negocierile lui Iuliu Maniu cu regele Carol al II-lea; pactele politice încheiate de Partidul Național Țărănesc cu alte partide din opoziție pentru limitarea efectelor dictaturii personale regale a lui Carol al II-lea; pregătirea actului de la 23 august 1944; înscenările făcute de comuniști împotriva partidelor istorice, în particular împotriva Partidului Național Țărănesc), fapt care i-a permis ulterior să dea informații inedite, să corecteze erori factuale ori istoriografice, interpretări greșite sau tendențioase ale istoriei și politicii interbelice, din timpul celui de-al doilea război mondial, din perioada postbelică și din cea comunistă.
După 1945 Corneliu Coposu a intrat în vizorul activiștilor comuniști, care mai întâi au dus împotriva lui un război propagandistic, apoi au contribuit la persecutarea sa de către autoritățile regimului totalitar. Coposu a fost membru al Partidului Național Țărănesc până la interzicerea acestuia în 1947, iar ulterior a fost deținut politic în condiții foarte aspre timp de 17 ani, în faza stalinistă a regimului comunist din România.
Pe 14 iulie 1947 a fost arestat împreună cu întreaga conducere a PNȚ, în ceea ce s-a numit Înscenarea de la Tămădău. Până în 1956 a fost ținut în arest preventiv, fără să fie judecat. În 1956 i s-a înscenat un proces pentru „înaltă trădare a clasei muncitoare” și pentru „crimă contra reformelor sociale”.
A fost condamnat la muncă silnică pe viață. Până în 1962 a fost închis într-un regim sever de izolare (aproape 8 ani de izolare totala, marturisea dupa 1989 „In acest timp nu am schimbat niciun cuvant cu nimeni, uitasem sa vorbesc. la iesirea din inchisoare aveam dificultati majore in a lega notiunea cu coardelel vocale, mi-a trebuit o deprindere similara copiilor care invata sa vorbeasca pana cand am reusit sa imi restabilesc maniera de a vorbi normal”), a fost eliberat pe 9 iulie 1962 din închisoarea Râmnicu Sărat, după care a fost trimis pentru încă 24 de luni în domiciliu obligatoriu în comuna Rubla, județul Brăila (împreună cu Ion Diaconescu, Ion Huiu, Virgil Solomon). În aprilie 1964 a fost pus în libertate, cantarind doar 51 kg jumatate din greutatea cu care a intra, nu si-a mai gasit familia si prietenii decat in fotografii; sotia sa Arlette murise dupa 14 ani de detentie. Dupa eliberare a lucrat ca muncitor in constructii.
Între 1946 și 1989 Corneliu Coposu a fost permanent urmărit de către poliția politică comunistă, Securitatea, iar dosarul său de urmărire informativă are 38 de volume, circa 17.000-18.000 de file.
După Revoluția din 1989 a reîntemeiat oficial PNȚ sub numele de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat și a fost președinte al PNȚCD-ului între 1990 și 1995. În această calitate, a fondat Convenția Democrată Română, al cărei prim președinte a fost. In ianuarie si iunie 1990 „falsii mineri” au aruncat cocktail-uri Molotov in fata casei si apoi au devastat-o.
Corneliu Coposu a fost ales senator în Parlamentul României în 1992. Moartea sa, la Spitalul Universitar din Bucurest in 1995, ca urmare a neoplasmului pulmonar operat in 1994, a generat un imens val de simpatie populară pentru forțele politice anticomuniste din România. Deși nu a beneficiat de funeralii naționale, la înmormântarea sa au participat sute de mii de oameni veniți din întreaga țară. Acest curent de simpatie a contribuit la victoria Convenției Democrate la alegerile generale din 1996. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic. Desi oficialitatile nu i-au organizat funeralii nationale, iar presedintele Ion Iliescu a evitat printr-o vizita in strainatate si aceasta ultima reconciliere cu marele sau adversar politic, Romania intreaga a fost in acele zile in doliu.
– Servicii de creare site web
