Daca ne uitam putin peste datele statistice, observam ca Romania are cel mai mic numar de autovehicule din Uniunea Europeana, raportat la o mie de locuitori. Cu toate acestea, din cauza subdezvoltarii retelei rutiere, avem unele dintre cele mai aglomerate drumuri, iar numarul accidentelor ne situeaza in topul european. Atunci cand se produce un accident rutier, politistii dau verdictul utilizand expresia de lemn devenita celebra: Din cauza neadaptarii vitezei de mers la starea carosabilului.
Totusi, dupa aceasta sentinta definitiva si irevocabila, mostenita din epoca timpurie a militianismului, ramane intrebarea: cine e, de fapt, de vina? Viteza sau carosabilul? Daca ar fi corecti, politistii rutieri si cei care ii dirijeaza din birourile inspectoratelor sau ministerului ar trebui sa precizeze in procesul verbal de constatare ca vina apartine carosabilului neadaptat la conditia de tara membra a Uniunii Europene. Asta daca accepta ca nu autovehiculele sunt prea multe in Romania, ci drumurile noastre sunt jalnice sub toate aspectele: inguste, nesemnalizate corespunzator, pline de gropi, putine, frecventate deopotriva de masini, atelaje, biciclete si pietoni.
In aceste conditii e aproape normal ca pe drumurile noastre sa aiba loc anual 50 de accidente mortale la 100.000 de masini si doar 18 in Polonia si 7 in Germania. Aici se face diferenta intre noi si ei. Ca, altfel, ar putea sa nu ne pese ca umblam din groapa-n groapa de cand ne-am nascut pe aceste meleaguri. Foarte scurt si sec, Institutul National de Statistica ne spunea anul trecut ceea ce noi simteam si stiam demult: judetul Maramures are 100% din drumurile sale cu durata de viata depasita, situandu-se pe primul loc din tara, cu cea mai proasta retea rutiera. Nimic nou sub soare.
De aproape 24 de ani suntem satui de placa asta hodorogita din care razbate spre noi vesnicul mesaj politicianist ca am fost uitati, ocoliti sau saltati de investitiile din infrastructura rutiera. Mereu vina apartinea predecesorilor, dar cei care au pus mana pe putere ne asigurau ca situatia se va schimba radical. Si s-a schimbat, din rau in mai rau.
Marți, 24 iunie, cateva sute de locuitori ai orasului Borsa s-au adunat in fata primariei pentru a primi un raspuns din partea autoritatilor la intrebarea – de ce au fost sistate lucrarile de reabilitare a DN 18, pe tronsonul Moisei – Iacobeni? Ceva miscari de aceeasi natura au mai avut loc anul trecut, dar au avut un puternic damf politic, asa ca nimeni nu le-a tratat corespunzator. De data aceasta politicul a fost lasat pe margine (ma rog, atat cat s-a putut), protestul fiind organizat de un grup de initiativa civica, sugestiv intitulat DN 18 – O permanenta minciuna. Nici ca se putea un nume mai inspirat.
Printre organizatori s-au aflat oameni care au afaceri in transport, dar si in alte domenii, pentru ca intreaga viata economica a comunitatii este grav afectata de lipsa unei cai rutiere corespunzatoare spre Moldova si centrul Maramuresului.
Minciunile legate de acest drum sunt din acelasi leat cu fragila noastra democratie. S-a mintit atat de mult incat oamenilor afectati le-a ajuns in gat. Nu mai suporta continuitatea minciunii. Cu toata infiltrarea unor politicieni in grupul de initiativa, e limpede ca oamenii vor continua protestele sub diferite forme. S-au convins ca nu mai au alta cale.
Reabilitarile masive ale tuturor drumurilor de legatura au fost amanate ani in sir, singura solutie ramanand eternele si inutilele plombari periodice. De pe urma acestei activitati au castigat bani multi asfaltagiii romani si anexele lor politice. Nicaieri nu se poate vedea mai bine cat ne costa amestecul politicului in economie. Lucrari facute de mantuiala pentru care drumarii nu au fost obligati sa isi asume raspunderea, deoarece aveau spatele acoperit de politicieni.
Se pare ca oamenii incep sa priceapa ca trebuie sa lupte singuri pentru nevoile lor, renuntand la politicienii care i-au mintit de peste doua decenii. Regretatul parinte Justin Parvu spunea ca „sub nicio forma sa nu iasa in strada, pentru ca este o capcana mai mare decat isi pot vreodata inchipui, sunt manevre politice, in care romanul nostru a picat de multe ori”.
E adevarat, inainte de a iesi la o manifestatie de protest, omul trebuie sa isi puna mai intai intrebarea: cine pune la cale aceasta revolta? Cine o conduce? Sa o consideri spontana e o naivitate. De regula, in spatele acestor miscari sunt oameni politici, care se folosesc de multime spre a castiga ei autoritate si putere.
Protestul din Borsa a fost precedat de cel de la Ocna Sugatag impotriva construirii de microhidrocentrale pe raurile Mara si Cosau. Sunt doua actiuni ce au avut ecou tocmai pentru ca factorul politic a fost aproape inexistent. Sunt miscari de protest cauzate de situatii reale, cu suport in randul cetatenilor afectati. Daca vor merge pe aceasta linie, victoria finala le va apartine. Daca nu, va esua ca si majoritatea actiunilor in care politicul si-a bagat coada.
Sursa: Grigore Ciascai
– Servicii de creare site web
