Vezi GALERIE FOTO
Despuiere de frunzis a codrilor, huciurilor si a crangurilor, anticipand iminentele zile cenusii, trist, melancolice, bacoviene. Schimbare de destinatie, de la Muntii Oasului la Podisul Somesan din zona Buzas, Rus, Fantanele. Schimbare si de echipa, celei baimarene alaturandu-i-se simpatic-juvenila echipa a celor 15 elevi gimnazisti salajeni condusi de prof. de geografie A.Medve din Napradea.
Se pleaca din Baia Mare duminica dim. la ora 7,30 spre Somcuta Mare-Dealul Mesteacan, Perii Vadului. Soarele rasare deasupra Finteusului Mare in timp ce ne apropiem de padurea Stejarul.
Spre Bizusa
Plutinde, laptos dense, neguri deasupra Somesului in zona Perii Vadului-Rastoci si -2 C. Perspectiva e frumoasa de pe meandrele excelentei sosele de pe Dealul Mesteacan spre satul Mesteacan disimulat in clasicele livezi de pomi fructiferi.
Langa biserica din Perii Vadului ne asteptam in habitaclul caldut colegii napradeni. Continuam spre Bizusa. E ceata groasa si frig. Aproape nicio tipenie de trecator de la care sa aflam pe unde anume trebuie deviat la dreapta din soseaua ce continua catre Ileanda-Dej-Cluj Napoca pentru a traversa Somesul pe noul pod, ingust, accesibil autoturismelor, autoutilitarelor mici si atelajelor.
Un localnic ne spune ca trebuie sa o luam spre lunca ingusta a Somesului, traversand calea ferata, imediat dincolo de Baile Bizusa. Drumul e ingust, pietruit. Podul prevazut cu limitator de inaltime si tonaj, excelent de altfel.
Alarmant debitul extrem de redus al raului dupa indelunga lipsa a precipitatiilor. Dincolo de pod serpuirea drumului pietros printre holdele aferente satului Rogna, care e acum coplesit de neguri si argintat de groasa bruma.
Iesim in soseaua asfaltata, gaunoasa, de pe malul geografic stang a Somesului, cea care leaga Rus de Buzas, Cormenis, Lozna, Clit si podul de la Ciocmani.
Lacustra matinala
Viram stanga, spre zona N-NE a Buzasului (granar in limba maghiara). In curand, in dreapta soselei, dealurile impadurite cu faget tanar lasa vederii fragmentare bancuri de gresii, iar in stanga ei apar lacustrele, feerice, straluciri matinale ale unui fost brat vechi al Somesului, zona apreciata de pescari, devenita proprietate privata.
Coboram la luciul smoliu sidefat al apei cu o crusta discontinua de gheata incluzand pointilistele parca frunze moarte, policrome, ale salciilor din preajma. Splendida locatie, de o poezie cu totul aparte dar… spurcata de pescarii jegosi cu tot felul de PET-uri, ambalaje, doze de bere…
Minunate rogozurile si stufarisurile brumate dar si crepuscular filtratul, printre neguri si ramuri, soare. Reambarcati in microbuz continuam spre Buzas si oprim in dreptul unor apropiate bancuri mari de gresii separate de modestul curs al unui parau aproape sec, curgand dinspre SV spre NE, acompaniat inspre amonte de un sleau de carute ce iese pe un deal cu ogoare flancate de faget si plopi tremuratori spre V-SV.
Marele banc gresos
O luam spre baza marelui banc gresos din stanga drumului si paraului, depasind o zona cu hatas de buruiene exuberante, preponderent topinamburi, arse de bruma, tufe de salcii, arbusti.
Vara, acestea sunt impenetrabile si obtureaza in mare parte bancul care are o orientare aprox. NE-SV, stratificata, brane inguste acaparate de muschi si ferigute, acum drapate cu frunzis uscat, dar si mici abri-uri plus unul mai mare suspendat in zona superioara.
Prima noastra tentativa e aceea de-a prospecta flancul E-SE al bancului pe la poalele sale, insinuandu-ne printre salcii, loze, sangeri, acolo insa a curs odinioara Somesul iar in prezent zona este mlastinoasa si riscul de scufundare iminent.
Un grup de agili gimnazisti face un acrobatic traverseu pe o brana ingusta insa ajunsi in zona SV a bancului se vad nevoiti sa revina pe acelasi traseu din cauza mlastinii atotcuprinzatoare.
Alaturi de alti gimnazisti aventurosi dar usurei, pornesc peste mlastina catre S-SV, folosind ca sprijin pentru bocanci cioatele salciilor ucise de excesul de umiditate si aciditate, uneori doborand lemne putegraioase, trunchiuri uscate de tinere salcii pe care le folosesc pe post de precar suport peste solul imprevizibil de afund, clisos, emanand un iz specific turbariilor.
Reusim sa ajungem la baza bancului fotografiindu-i, inclusiv branele suprapuse si abriul bej-auriu scaldat de soarele diminetii. Ingusta brana, pe alocuri este blocata de tufele tinerilor sangeri. Unii vor sui din brana-n brana pana pe crestetul bancului cu goruni si fagi maturi, coborand apoi spre NV-V catre paraul cu succesive abriuri separate de cascadate praguri spalate de foarte putine ape.
Abriurile apar imediat pe firul vaii umbroase in timp ce pot fi admirate bancuri mari de gresii frumos gulerate, alveolate, decorate de smocuri de ferigute, una cu un fel de abri-absida aducand unui bizar, arhaic, mic altar.
Pacat ca buzasenii folosesc uneori albia paraului pentru depozitarea gunoaielor menajere, sub pragul cu cascada al primului abri zacand o multime de PET-uri.
Insemne stranii…
Deasupra acestuia, in flancul drept geografic al paraului, e cel de-al doilea abri, iar deasupra portalului sau remarcam niste ciudate si inexplicabile insemne ca niste cercuri concentrice realizate cu un empiric compas in gresiile fine, moi. Si mai ciudat ni se pare un inscris cu caractere arhaice, ilizibile.
O cruce e scrijelita mai in dreapta, avand bratele acoperite de un triunghi (in aceeasi maniera in care vechile cruci de lemn aveau bratele orizontale protejate de intemperii cu sipci de lemn ori sita).
O vreme tinem drumul, avand paraul malos, umed pe alocuri, cu numeroase roci aluvionare sistos cristaline intens rulate, aduse de viituri dinspre amonte, in stanga. Pe la capatul drumului, acolo unde acesta face volta dreapta pentru a iesi la holdele inconjurate de codru, privind spre S, respectiv spre SV-V, se vad doua alte mari abriuri.
Cobor direct versantul foarte abrupt. Gimnazistii il ocolesc si traverseaza pe la S inainte de-a cobora mai prudenti in valcelul sau flancat de gresii acoperite cu frunizis uscat. In pilierul E al abriului, sub fotogenica despicatura lunga de vreo 7-8 m, un elev descopera simbolul scrijelit al altei cruci.
Irizatii solare
Profitam de magicele flash-uri ale soarelui, vizitandu-se cel mai sudic, mare, abri al paraului. Impresioneaza acolo cromatica tavanului si a peretilor acestor formatiuni spectaculoase rezultate prin levigare si mai putin prin dizolvare, inghetul-dezghetul, precipitatiile avand un rol deosebit in modelarea continua inceputa din urma cu multe milenii, dupa retragerea apelor marii Sarmatice, lichenii, algele, muschii, oxizii de fier, intruzivii trovanti si ferigutele conferindu-le o frumusete aparte.
Si acest abri are partial despicata bolta in locul prin care apele de pe versanti se dreneaza ocazional printr-o cascada nu mai inalta de 2,5-3 m, cu un restrans ochi de balta in baza.
Coboram pe drumul de caruta la microbuz dupa care continuam spre Rus, iar de-acolo la dreapta si in sus pe un drum de tara pietruit, desfundat recent prin excavarea unui canal destinat ingroparii unui cablu electric.
Atrag atentia numeroasele helestee din flancurile vaii. Curios e si debitul consistent al vaii, ca si foarte numeroasele captari de izvoare cu scopul amenajarii unor mici bazine piscicole. Poate de la abundenta surselor nesecate de ape sa se fi botezat inspirat satul Fantanele.
Pa varful Magurii
Satul e insirat pe langa valea strajuita de salcii, cu niste rare si mici apendice SE-S pe la gura vailor. Partea din stanga drumului e mereu in umbra iar bruma noptii nu dispare nici in ceasurile dupa-amiezei. Pe aceasta nu lipsesc denudarile argilo-marnos-grersoase bej-ocru, intens spalate de precipitatii, vizibile de pe varful Magurii.
Oprim pentru a intreba vreun localnic de valea Ruginoasa, din capatul acesteia, traversand spre V-NV codrii, descinzandu-se in Valea Loznei. Nu dam de tipenie de om, probabil satenii fiind plecati la biserica. Cu greu dam de un localnic care insa nu stie de legendarul izvor al unei fecioare sau de rape si paraie salbatice cu bancuri de gresii, canioane, abriuri.
Drumul se ingusteaza extrem si la un moment dat, prudenti, abandonam microbuzul in dreptul unui drum de caruta ce suie alert spre V, printre terase si holde, iesind in final pe varful Magurii (598 m alt.).
Iesim intr-o fosta holda de porumb de unde putem sa panoramam aproape circular. Peisajul este fascinat, in primul rand datorita tinerilor mesteceni galbeni sau aurii, laricelor (zadelor) aurii-aramii, pinilor si a ienuperilor verzi intens, fageturilor sobre si in mare parte despuiate de frunzis, macesilor si paduceilor incarcati de sangeriile sau rubiniile lor fructe, mii si mii.
Vreun ceas si mai bine ne trebuie pentru a ajunge pe varful Magurii, lasand in stanga (S-SV) vreo trei valcele orientate NE-SE si V-E. Malurile lor sunt acaparte de fageturi tinere, plantatii mature de pin si larice, cu sprintare liziere de tineri si oportunisti,nespus de picturali, mesteceni.
In zonele lor declive finale valcelele capata aspectul unor inguste si foarte salbatice canioane cu pereti gresosi vertzicali, accesul in talveg fiind aproape imposibil.
Versantul pe care suie drumul de caruta sinuos e terasat de secole, din pacate putin cultivat in ultimlele decenii, haturile sale fiind acaparate de arbusti.
Spectacol cromatic autumnal
Mici cirezi de vite si turme de oi pasuneaza in zona. Inafara de vrabii, uli sorecari, cotofene nu vedem nicio salbaticiune desi zona ,absolut specifica Podisului Somesan, ar trebui sa constitue idealul habitat pentru capriori,iepuri, vulpi, bursuci, fazani.
Minunati sunt perii salbatici, cu coroane negre, brodate parca ,ori migalos gravate, pe canavaua azurie a cerului. Ajungem in zona NE a unei mature, frumoase si mari, plantatii de pin silvatic.
La dreapta ei, pe o latime de cca 50 m, apare un brau pitoresc de pini nu mai inalti de o schioapa. Culmea V-NV e strajuita de fagetul matur care pare nesfarsit valurit spre Simisna, Garbou, Testioara si Pietrosul Salajului, Valea Loznei si Lozna.
Mestecanisurile, plopisurile, limbile plantate cu rasinoase, vin cu aportul lor cromatic din ce in ce mai modest pe masura apropierii iernii. Printre fagii rari avem impresia ca spre NV mijeste vatra Jiboului dar distanta, si mai ales pacla amiezei, sunt derutante.
Drumul de caruta trece chiar pe langa varful Magurii coborand usor intr-o sa, spre SV. Facem un scurt si binemeritat popas in soarele caldut al debutului dupa-amiezei de noiembrie.
Drumul de caruta suie spre un varf modest insa noi o sa cotim stanga (SE), tinand liziera fagetului, traversand plantatia de pin printr-un culoar in care abunda hribii de pin dar si numeroase exemplare fotogenice de Amanita muscaria, rosii imbulinate cu alb.
Soarele se pregateste de amurgire capata irizatii blande de candela care, proiectate asupra insulelor de larice, mesteceni, pini, nasc un indescriptibil spectacol cromatic. Pitoresti sunt si micile insule de graminee inalte si inspicate, unduite de briza racoroasa.
Lelea Valentina din Fantanele
Traversam o zona de versant in care pinii destul de tineri au fost secerati cu drujba, facuti gramezi si partial arsi, poate pentru a mari suprafata pasunii doar ca in verile secetoase aceste coline, neprotejate de vegetatie, devin aride si nebune de nimic.
Ne apropiem treptat de zona SV extrema a Fantanelelor, catre captarea si bazinul metalic circular urias pentru apa, coborand intr-acolo prin desetul de pin, salcami tineri si livezi scapatate de pruni.
De la bazin tinem drumul si canalul pentru cablul electric care acompaniaza-n aval malul stang al vaii. Apar gospodariilesi in preajma acestora izul iute de purin provenit de la grajdurile pentru vite, satenii ce ne privesc curiosi, cu siguranta nevazand vreodata pe-acolo o ceata de 20 de turisti la un loc. Unii dintre ei tocmai golesc apa din helesteele private pentru a-si recolta si valorifica pestele.
O simpatica octogenara, Valentina, isi incalzeste imbatranitele cioante stand la soare pe o banca, cu un buchet de patrunjel verde-n mana cu dermul stafidit, translucid, pergamentos. O fi uitat sarmana de ea pentru ce-l culesese.
Ciopoare de gaini si cocosi pestriti, vite baltate itindu-se statuare pe inaltele haturi, printre coroanele stufoase ale prunilor, salcii an de an retezate pentru a folosi lastarii la legatul viei ori impletitul cosurilor, ulite inguste suind in lungul paraielor salbatice spre varful Magurii, bruma groasa, cu cristale diamantine de gheata, si mereu imprevizibil-policromele insule de larice, mesteceni, pini, fagi. Circuitul s-a incheiat la ora 15,30.
In Perii Vadului ne-am despartit de ortacii napradeni, ei luand-o spre Rastoci-Surduc-Jibou, noi peste Dealul Mestreacan, spre Baia Mare unde am ajuns in jurul orei 16,30, intr-o dupa-amiaza insorita, dar cu doar 8 grade C.
Foto: Lacustrele si abriurile Buzasului, varful Magurii din Fantanele (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
