Rt 24 din 29 06 10 de Sf.Apostoli Petru si Pavel , cu fam. Kelemen, Brena si eu (Saua Stiol-L.Stiol-Saua Gargalau-Muntele Cailor-Culmea Musceta)
Vezi GALERIE FOTO
Finalul lui mai si luna iunie reprezinta sezonul spectacolului floral alpin dominat de tufele roz-ciclamen de bujor de munte ( Rododendron sp.) dar si a gentienelor albastre cerneala (adica a cupelor – Gentiana cochiana si stelutelor Domnului – Gentiana verna). Acum mai poti vedea tot mai restransele gulere albe de nea in causele si viroagele alpine nordice, taurile alpine pline ochi si cu oglinzile animate de briza, altfel efemere in verile deosebit de calde).Evident ca stiam inca din pruncie toate astea dar, pentru a admira aceste minunatii mai era nevoie si de disponibilitate si o vreme (meteorologic) adecvata, ceea ce in ultimele trei saptamani a cam lasat de dorit prin Maramures.
Aveam vesti de la iubitorii muntelui care “au prins” o fereastra de timp fain in care au admirat bujorul de munte prin zanoagele si versantii Pietrosului Rodnei dar si de la un amic brasovean, ghid montan, care a surprins muntele insangerat pe crestele Bucegilor.
Un telefon dat la Statia Meteo Iezer si scurtul dialog cu amabilul meteorolog de serviciu Ilie m-a lamurit repede. Perioada de inflorire a rododendronului era acolo pe trecute, infloritii boscheti spectaculosi fiind prezenti doar pe abrupturile nord-vestice si la altitudine mare, adica in locurile in care neaua abia se topise.
ANM a reinnoit de vreo trei zile codul galben de avertizare pentru averse abundente, descarcari electrice, caderi de grindina, cresteri substantiale ale debitelor cursurilor de apa in nordul tarii si la munte.
Neguri picturale…
Am consultat www.accuweather.com pentru Borsa in detaliu, inclusiv din ora in ora. Vreme ploioasa pana duminica, cu ferestre de cer variabil, alternand cu efemere averse, dar pentru sarbatoarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel vremea parea excelenta in Borsa in intervalul orar 4-10, cu temperaturi de 14-16 C, o aversa la ora 11, din nou cer variabil si temperaturi de 18-20 C pana la ora 16, respectiv 17, cand se prognozau alte reprize de ploaie, sansele de furtuna sunt de doar 29 %.
Evident ca toate astea erau valabile in oras, nu si pe crestele ori in caldarile montane.
Am lansat provocarea potentialilor interesati de-o escapada, sugerand si circuitul dorit : Saua Stiol, Taul Stiol, Saua Gargalau, taurile nivale de pe Muntele Cailor, varful Musceta – retur in Saua Stiol, estimat la circa 5 , cel mult sase ore, adica plecand la ora 4 – 4 jumatate dimineata din Baia Mare, am fi avut sansa sa fim prinsi doar de coada aversei de la ora 11. La apel mi-au raspuns pozitiv doar sotii Kelemen si…Brena.
Am dormit aiurea, trezindu-ma la ora 0, apoi la 2, sculandu-ma la 3 si un sfert. Am scos capul pe fereastra. Cer noros 85 % dar si niscaiva ferestre degajate. La 4 am iesit.
La birou m-am mai uitat o data pe net la prognoza. Tot aia. La ora 4,25 punctualii prieteni erau la masina. Am plecat spre Cavnic – valea Cosaului – Valeni – Barsana – Moisei – Borsa – Pasul Prislop.
Am studiat fiecare cerul, zarile. Totul parea a deveni treptat promitator. Negurile erau picturale pe Valea Izei, in zona Rozavlea – Dragomiresti. Plafonul jos astupa crestetul Tiblesului. Mai apoi a Muncelului Raios, Pietrosului Rodnei si Buhaiescurile.
Am admirat lenticulare, stagnante, neguri albe compacte. Alteori, pe cele diafane inaltandu-se pe vaiugi, catre culmi. Clencerii si jirezile erau acoperite de bogata recolta a celei dintai coase.
Ploaie mocaneasca in Borsa
Superbe terasele multietajate, cu solele de diferite culori in functie de tipul de fanate si culture, dar incepea sa picure dupa dealul Moiseiului, dupa care chiar ploua usor in Borsa.
Am tacut toti apoi Attila ne-a aruncat imbarbatarea : bem o cafea-n centru si…retur in Baia Mare. M-am simtit vinovat, doar eu am pus lumea pe drumuri, ca de obicei. Ar fi fost nasol si neinspirat dupa un drum de mai bine de 150 km.
Am continuat spre Borsa Poiana si Fantana. Paltinisul, Cimpoiesul, Stiolul din PNM Rodnei, respectiv Cearcanu si Podul Cearcanului din PNM Maramuresului, care erau acoperiti de nebuloase compacte, plumburii.
Spre Pasul Prislop… liziere decorate cu clopotei
Soarele spargea o gaura efemera in acest haos celest ivindu-se, pret de cateva clipe, atunci cand am depasit confluenta vaii Cercanel cu valea Viseut.
Am suit spre Pasul Prislop admirand harnicii apicultori dispusi prin luminisurile situate de-o parte si de alta a DN 18 (gaunos) oferindu-le trecatorilor miere, faguri deliciosi, polen.
Au inflorit roz-liliachiile zburatoare, dar lizierele erau decorate de albastrele cupe ale uriasilor clopotei (Campanula persiciflora) si pojarnita (sunatoare) cu flori galben-portocalii.
Pe la ora 7.30, eram in Pasul Prislop, dar nu avem nicio sansa de a vedea varful Inau, Tomnatec, Anies, Puzdre, Pietrosul Rodnei, Cearcanu. Am luat-o la dreapta pe un foarte distrus, bolovanos, spalat de averse si torente, drum auto-forestier-pastoral (cinci km, marcaj turistic triunghi rosu) care ne-a condus spre Saua Stiol.
Latrati de cainii ciobanesti si amenintati de averse
Am oprit pe versantul sudic al varfului Stiol, aproape de traditionala stana (acum cu casoaia noua marcata de steaguri fluturande). Era rece, umed, noros si neguros, ne aflam la limita dezolantului adica.
Vedeam cel mult pana la circa 200 m, spre valea Bistritei Aurii, nimic din Piciorul Oncului, Gargalau, Culmea Musceta, Zanoaga si Podul Cailor. O imensa umbrela de nebuloase plumburii se afla deasupra noastra, iar pe sub borurile sale nord-vestice vedem un colt ciudat insorit din Borsa Fantana, zona Complexului Turistic.
Era abia ora 7.50 dimineata, ne echipam intr-o evidenta stare de lehamite si dezolare, iar cele 8-10 C ne obligau sa ne punem hanorace si sepci. Nu ploua, dar totul promite iminenta aversa.
Doar Brena era in elementul sau, scaldandu-se, tavalindu-se nebunateca, rostogolindu-se-n pajistea umeda. Oile abia au iesit de la primul muls, iar cei cinci caini ciobanesti ne-au simtit si ne latrau avertizandu-ne.
Am pornit spre Izvorul Bistritei Aurii ( Taul Stiol-marcaj turistic banda albastra pana-n Saua Gargalau). In curand, in dreapta, s-a ivit debutul jgheabului larg de avalanse ce conducea pe langa grota spectaculoasa spre Cascada Cailor.
Primii rododendroni… scuturati de vreme
Treptat, orizontul era si mai pleostit – nebulos – dezolant, iar orientarea… problematica desi, vorba aia, personal visez zona.
Din acest motiv, nu am suit culmea spre varful Musceta, ci am preferat sa o luam catre calcarele cu frumoase lapiezuri, urmand (pietonal) una din variantele ilegale de acces auto, intalnind semnul rutier de interdictie inechivoc (respectat doar de fraieri !).
Vechea cale ilegala de acces (dupa declararea PNM Rodnei) era spalata de torente dar…exista o varianta de ocolire pe sub versantii NE ai Muscetei si o alta mai la stanga, spre incipienta valea Bistrita Aurie.
Imediat, printre lapiezuri, tufe de ienuperi (Juniperus comunis) si jneapan (Pinus mugo) binisor inmugurit si aflat in plina perioada de polenizare , am dat de primii boscheti de rododendron, dar florile erau trecute, iar petalele vestejite, scuturate prin pajiste.
De pe aici incepand am vazut si primele pamatufuri semincere, verzi-maronii, de martisori (Genuum montanum) dar galben-portocaliile lor flori le-am putut admira doar mai apoi, la altitudine.
Am traversat mici cursuri de paraie, in timp ce am fost impresurati de un deplin white out de ceturi prin care, cu mare dificultate, intrevedeam extrem de vagile contururi ale rarilor molizi ceva mai rasariti.
Desi am fost pe-aici de zeci de ori, lipsa oricarui reper, variantele de carosabil ilegal, raritatea marcajului turistic ( banda albastra) plasat de regula la sol, pe bolovani in lipsa oricaror altor suporti naturali, generau serioase probleme de orientare.
Megaliti sistos cristalini
Am traversat alte mici paraie spectaculoase cu sursa in Culmea Musceta apoi am iesit in pajistea cu o multime de megaliti sistos cristalini minunat foietati, acoperiti cu boscheti de afin ( Vaccinium myrtilus), merisoare ( Vaccinium viti idea), Saxifraga sp., urechelnita (Sempervivum tectorum), ienuperi si jnepeni pitici, licheni aurii, muschi si cateodata si cu arini alpini sau salcie capreasca pitica.
La stanga si putin mai jos, se auzea vuietul unei mici cascade situata pe la obarsia vaii Bistritei Aurii, imediat dupa evadarea din oglinda lacustra ilegal indiguita (vara 2002) a Taului Stiol.
In loc s-o taiem la stanga si inainte prin pajistea foarte umeda din pricina averselor nocturne, am decis sa urmam o vreme un drumeag la dreapta si-n sus.
Chiar nu mai vedeam nimic la mai mult de cinci-sase metri. Am traversat alte paraie, jnepenisul se indesea si, de undeva din stanga, se auzeau onomatopeice indemnuri pastorale punctate de vagi latraturi de caini.
Versantul din dreapta devenea din ce in ce mai abrupt, stancos, apoi ivirea unor tancuri din terifiantele neguri imi dadeau de veste ca ne aflam pe undeva la N-NV de caldarea glaciara a Gargalaului si deasupra lacului.
Am insistat, am coborat pe langa cursul unui parau vioi, evitand insulele impenetrabile de jnepenis, iesind in pajistea alpina la cca 25-30 m de malurile…invizibilului inca lac glaciar (spurcat amenajistic si lasat ca atare de ineficientele autoritati locale, judetene si nationale asa zis competente).
La Saua Gargalau
Era 9.15 dimineata, cand Brena s-a avantat in lac si a tras o scalda in apele reci.
Abia am putut s-o vad prin ceturi, iar Attila ne-a propus sa bem o cafea, timp in care poate ca o minune divina ne va aduce schimbarea, daca nu…trebuind sa dibuim drumul corect spre masina si-acasa, resemnati si cu coada-ntre picioare.
A fost primul moment al zilei in care ne-am pus obsesiv retorica intrebare sugubata daca nu cumva, in frageda pruncie, unii dintre noi, sau cu totii am fost coprofagi, si asta fiindca in nici 10 minute rafalele brutale ale brizei alpine au inceput sa spulbere negurile spre Piciorul Oncului si nevazutele zanoage aflate la E-SE de Gargalau – varful Claii – La Cepi, adica spre valea Putredu.
In cateva clipe, doar soarele se furisa prin nebuloase, generand feerice sclipiri argintii tremuratei oglinzi a lacului. Mai apoi a aparut la stanga micul estuar, colmatat cu arocament aluvionar antrenat de un parau cu obarsia sub Saua Gargalau si care, initial, nu alimentase lacul glaciar ci a fost artificial afluit spre acesta pentru a-i spori suprafata si volumul in scop de agrement, concomitent cu indiguirea si crearea oribilului canal pentru deversarea preaplinului.
A inceput sa apara putin cate putin din zona inferioara NE a Piciorului Oncului si-n zare, spre stanga, cetatea mareata a Cearcanului. Intorc privirile spre piciorul nordic al Gargalaului si nu-mi vine sa-mi cred ochilor descoperind pe-acolo zdrente celeste azurii.
Ne-am luat catrafusele pornind spre Saua Gargalau, receptand si incarcandu-ne cu murmurul si transparentele de cristal ale paraielor, boschetii mici de rododendron, mai apoi un cascadat in zig zag repezis spectaculos, o brana coplesita de cateva zeci de corole stelare, galben-portocalii, exuberantul brusturet si, din varii unghiuri, lacul glaciar (triunghiular, ca un cord, odinioara, azi neregulat, cu suprafata marita de vreo 5-6 ori, cu jnepenisul submers si mort spre limita sudica).
In magia pajistilor multicolore
In pajiste au aparut mici pernite roz-liliachii de cimbrisor (Thymus serpylum), in zonele umede, mlastinoase, intarziatele corole portocalii de calcea calului (Caltha palustris), mai sus si-n zonele aride , clopotei ( Campanula patula), strugurii ursului abia infloriti, cu floricele albe (Arctostaphylos uva ursi) dar si broscute bej-maronii ori exemplare adulte (Rana temporaria), soparle mici, verzi-maronii ( Lacerta vivipara).
Deocamdata era prea rece pentru iesirea la lumina a viperelor. Oitele ( Pulsatila alba) le-am admirat (cam trecute) abia lasand in stanga piciorul abrupt si accidentat al Gagalaului si mai tarziu, pe Muntele Cailor si Musceta.
N-au lipsit, insa, degetarutii albastri-liliachii, franjurati (Soldanela hungarica) iviti indeosebi in locurile ascunse soarelui si de unde neaua s-a topit abia relativ recent.
Peisajul crestea in grandoare si dinamica pe masura ce treceam de jnepenisul dens, cu restranse insule albe de stirigoaie inflorite ( Veratrum album), involburatele neguri erau treptat rascolite si-nvalmasite de briza din ce in ce mai prezenta, iar culmile, si-apoi varfurile, isi faceau magica aparitie la orizont imediat dupa ce am atins Saua Gargalau.
Aici erau atatia clopotei scunzi, parosi (Campanula rotundifolia) in pajiste incat realmente nu stiai unde sa pui bocancul fara a-i strivi.
Li s-au alaturat mii si mii de floricele galbene ori portocalii (varietati de Ranunculus), iar pe viroagele mai umede si-au facut aparitia cele dintai ruscute caramiziu-roscate (Hyeracium cimaurantia).
Cromatica nourilor…
Trebuia sa ne punem hanoracele si sepcile din nou, inainte de-a savura fantastica panorama circulara de la stanga la dreapta si incepand cu Toroiaga-Capra-Lucaciasa, continuand spre Podu Cearcanului-Cearcanu-Prislop-Tibau-Zambroslave-Tomnatecu I, Gargalau, varful Claii, La Cepi, varful Omului si Corongis apoi, dincolo de obarsia vaii Anies, spre secundarele culmi rodnean-nasaudene, varful Mihaiasa, Rabla, Pietros, Paltinu, bulevardul Rodnei intins aproape rectiliniu spre Curmatura Galatului, varful Galatului, Aniesului, Laptelui, piramida impresionanta a Puzdrei si-n daratul ei, decalat spre NV, Pietrosul Rodnei.
Aceasta insiruire, chiar si pentru marii cunoscatori si calcatori asidui ai tuturor acelor repere topografico-turistice, nu poate spune mare lucru, deoarece spectacolul unic si irepetabil il oferea de fapt formatiunile variabile de nori, cromatica lor, proiectia umbrei acestora asupra versantilor, vailor, solarele irizatii piezise si, nu in cele din urma, ivirea alpinelor nestemate lacustre reprezentate de puzderia de nivatii cu intunecate, sau argintii, oglindiri de ape putin afunde, provenite din topierea ultimelor depozite de nea si recentele precipitatii pluviale.
Adaugati tabloului de mai sus covorul vegetalo-persan policrom multumita florei exuberante si o mica herghelie de cai murgi, roibi, albi si suri, extrem de vigilenti si gata s-o ia la galop la cea mai firava impresie de amenintare.
Muntele si Cascada Cailor
Am suit la dreapta (NV) spre culmea Muntelui Cailor, care domina spre S-SV Zanoaga Cailor, aceasta fiind inchisa spre E-SE de varful si Culmea Musceta.
In Zanoaga Cailor pasteau cateva vite si cai, iar stana traditionala, amplasata langa saivan si taman deasupra Cascadei Cailor, parea a fi in curs de extindere si reamenajare ( am remarcat acolo o mare cantitate de cherestea depozitata).
Peste valea Zanoagei, insorita, Borsa Fantana, iar mai spre stanga viitoarele amenajari ale telegondolei din zona La Prisaci – Fata Meselor-Buza Muntelui.
Attila a dat cu ochii de o marmota adulta care disparea insa rapid intr-o galerie de refugiu. Am vazut o astfel de galerie activa in curand, suind in cel mai inalt punct al Muntelui Cailor pentru a ma putea delecta cu toate taurile alpine.
Pe o stancarie mi-a atras atentia o varietate de curpen ( Clematis sp.) cu florile ca niste clopotei liliachii. Aici am putut admira, printre clopoteii scunzi, boschetii infloriti de rododendron iar la umbra stanilor sistos-cristalini, rare si mici manunchiuri de toporasi galben-portocalii (Viola alpina ).
Era ora 10.45. Am facut un scurt popas, adapostindu-ne de vantul ce batea cu 50-60 km/h probabil. Nu am zabovit prea mult, fiindca treptat Gargalaul era invadat dinspre meleagurile nasaudene de nori plumburii-negriciosi.
Am pornit spre NE, plimbandu-ne pe culmea cu mici inseuari a Muntelui Cailor, realizand un arc de cerc pe deasupra Zanoagei Cailor inainte de a atinge varful Musceta ( ora 11,45).
De-acolo avem o noua perspectiva spre Taul Stiol, Gargalau, stanele de pe versantul NV al Piciorului Onculi si cea din Saua Stiol., ambele aflate la ceasul mulsului de-amiazazi.
Regrete?
Am coborat Culmea Musceta prin hatasul jnepenisului si ienuparisului, remarcand cateva exemplare recent inflorite de ghintura galbena si pestrita (Gentiana punctata).
Nu ne-a facut nicio placere sa constatam ca, in apropierea noastra de masina, a trebuit sa trecem obligatoriu pe langa doua turme de oi pazite de aprigi caini ciobanesti.
Ne-am spus, insa, ca acestia vor fi obisnuiti, cat de cat, cu pasajul turistic, destul de intens din weekend. Am scapat fara nicio problema si dupa cinci ceasuri de maxima incantare ( in cele din urma) ne-am incheiat acest circuit alpin.
O trupa de circa 20 elevi in vacanta s-au apropiat dinspre Pasul Prislop, concomitent cu iminenta aversa anuntata de aglomerarea formatiunilor de nori dinspre Gargalau.
I-am privit ingrijorati. Erau incaltati cu tenisi sau adidasi, n-aveau hanorace, pelerine, practic nimic pentru o elementara protectie in caz de ploaie, furtuna si scaderi bruste de temperatura, asta tradand o crasa iresponsabilitate din partea organizatorilor excursiei spre Taul Stiol (Izvorul Bistritei Aurii).
A aparut apoi un SUV cu aparent aceesi destinatie dar acesta a virat in curand spre stana din Zanoaga Cailor.
Ne-am imbarcat si am pornit spre Baia Mare via Pasul Prislop, pipaind realmente drumul periculos de accidentat, ulterior slalomand printre asfalticele godeuri neregulate si afunde, aprig zdruncinatoare, ale DN 18.
Treptat, s-a facut foarte cald, evaporarea masiva tulburand claritatea orizonturilor. Ne-a picurat nitel pe Valea Izei, in rest…avertizarea meteo de cod galben nu si-a manifestat in vreun fel prezenta, spre marele nostru noroc.
Pe la ora 17, eram deja ajunsi acasa, demonstrand, daca mai era necesar proverbul cine se scoala de dimineata….departe ajunge sau/si doarme mai putin.
Descarcarea cardului de puzderia de imagini digitale avea sa ne mai bucure inca o data cu acele inegalabile prospetimi alpine. Regrete ? Evident, in primul rand legate de faptul ca multi dintre aceia pe care i-am fi dorit ,ca de fiecare data, alaturi de noi erau care-ncotro, departe, visand poate cu ochii deschisi la inconfundabilele frumusti si miresme ale muntelui.
Sursa: Lucian Petru Goja