Anca Pătrășcoiu este cea care a câştigat prima medalie olimpică a României la înot.
Se întâmpla în anul 1984, când avea 16 ani. A participat la prima ediţie a Jocurilor Olimpice din carieră care au avut loc la Los Angeles. Adolescenta reușește din prima să obțină prima medalie olimpică din istoria natației românești.
S-a născut pe 17 octombrie 1967 la Baia Mare, iar la 9 ani a început să practice înotul la Clubul Municipal din oraş sub îndrumarea antrenorului Gheorghe Demeca.
Cariera ei a început foarte puternic, de parcă cineva deja scrisese file clare în povestea ei de viață. Reușește la 14 ani să câştige primul titlu naţional, apoi se orientează spre performanțe internaționale.
Puteai vedea la ea determinarea, motivația și dorința de a aduna titluri pentru țara noastră.
Participă la două ediţii ale Jocurilor Olimpice, iar la una dintre ediții, Anca participă şi la proba de 100 de metri spate unde vine foarte aproape de podium, reuşind să încheie pe locul 5.
Patru ani mai târziu, Anca participă la Jocurile Olimpice de la Seul unde prinde o nouă finală în proba de 100 de metri spate, pe care o încheie pe locul 7.
În 1987 a reuşit să obţină o medalie de argint la Campionatele Europene de Nataţie în proba de patru x 200 de metri liber, iar în acelaşi an la Universiada de la Zagreb bifează patru medalii: două de aur şi două de argint.
S-a retras devreme din activitatea competiţională, în anul 1990, la 23 de ani. Își dorea o familie, să devină mamă și și-a îndeplinit acest vis. Microbul de a nu sta departe de apă o readuce în lumea înotului în calitate de antrenor și ulterior primește titlul de maestru emerit al sportului.
Anca Pătrășcoiu: „Copilăria a fost scurtă rău, a fost cu plecări multe de acasă, cu concursuri dar și cu satisfacții”
Sunteți primul sportiv care a reușit să obțină o medalie olimpică pentru natația românească. Aveați doar 16 ani atunci. Ce a însemnat acea performanță?
Pentru mine ca și pentru natația românească a fost bucurie mare pentru că am atins un țel pe care îl au mulți sportivi când încep performanța. A fost și dovada că și la noi se poate, adică a fost un început frumos pentru perioada următoare când au început să vină medalii la competițiile importante.
Când retrăiți momentele din vara lui 1984, ce sentimente apar?
Acum este doar satisfacție și amintiri frumoase, puțină nostalgie. Atunci a fost și dezamagire, dar nu voi intra în detalii.
Respect asta. De ce ați ales natația și nu alt sport?
Să zicem că înotul m-a ales pe mine. În 1976 s-a deschis bazinul olimpic din Baia Mare și toate clasele mici de la școlile din oraș au făcut un curs de inițiere, apoi s-a făcut selecția și așa a început drumul meu în marea performanță.
Ați început să aveți performanțe încă de la 14 ani. Iar pentru a obține toate aceste medalii, munca a fost pe măsură. Cum a arătat, în aceste condiții, copilăria Ancăi Pătrășcoiu?
Copilăria a fost scurtă rău, a fost cu plecări multe de acasă, cu concursuri dar și cu satisfacții. Noi am fost o echipă mare la Baia Mare când am început înotul, am fost și colegi de clasă și am legat prietenii care sunt și acum de actualitate.
– Servicii de creare site web
