Până în urmă cu o săptămână am avut încredere în Justiţie pentru că am crezut în ceea ce spunea Augustin Lazăr. În naivitatea mea de om simplu am crezut că tot ce spune este adevărat şi că „verticalitatea” promovată era de fapt o mască pentru a disimula dualitatea de care a dat dovadă zeci de ani.
Am privit cu suspiciune primele declaraţii care îl „înfierau” pe Lazăr şi am crezut în continuare în nevinovăţia lui. Şi a venit şi a doua voce, călită de suferinţa la care a fost supus posesorul prin ordinul direct al lui Lazăr, torţionar la acea vreme şi credinţa mea a început să se clatine. N-am mai avut nicio îndoială atunci când a încercat să se justifice într-o conferinţă de presă, după ce deturnarea atenţiei publice către Dosarul Revoluţiei nu i-a adus rezultatul pe care miza.
Pentru mine Lazăr a reprezentat Justiţia şi crezul că ceva merge aşa cum trebuie în România. L-am considerat un reper moral ireproşabil şi la fel ca şi mine au făcut milioane de români. L-am urcat pe un piedestal crezând că este mai presus de mocirla în care s-au bălăcărit alţii. Ne-am înşelat şi eu şi cei asemeni mie şi ne vom găsi cu greu un reper, o unitate de măsură pentru comparaţie.
Nu mai cred în Justiţie şi asta din cauza lui Augustin Lazăr. Mă poate cineva convinge că i s-a înscenat totul când el ţine cu dinţii de funcţie şi încearcă toate strategiile posibile pentru a demonta nişte adevăruri spuse de cei pe care i-a chinuit în închisori? Nu mai am încredere în Justiţie!
– Servicii de creare site web
