Nu pot fi acuzat că aș fi propagandist al domnului Bolojan. L-am criticat când a făcut măsuri greșite. L-am susținut de fiecare dată când a vrut să facă ceva liberal (destul de rar). Dar de data asta nu e vina dânsului.
Dacă iubim adevărul, trebuie să înțelegem ce se întâmplă.
Atunci când faci deficit, dopezi creșterea economică pe termen scurt. Dar creezi o situație nesustenabilă pe viitor. Beneficiul e acum, costul e în viitor.
Atunci când tai deficitul, tai una dintre sursele nesustenabile de creștere. Deci e normal să scadă activitatea economică.
E foarte bine că guvernul a redus deficitul. A greșit rău în felul în care a făcut-o.
Avea două opțiuni: să crească taxele (opțiunea etatistă) sau să reducă cheltuielile (opțiunea liberală).
Guvernul Bolojan a ales calea ușoară pentru el, dar rea pentru România. A continuat creșterea cheltuielilor (+1% din PIB), doar că a crescut dur taxele (+2% din PIB care include și o retratare contabilă a unor fonduri UE).
Prin felul cum a scăzut deficitul, guvernul a distrus creșterea economică pe termen lung. Pentru că taxele mai mari descurajează activitatea economică în România și mută resurse de la privat la stat. De la privat, unde sunt cheltuite eficient după criterii de profit și pierdere, către stat, unde sunt cheltuite pe criterii politice discreționare, fără ca politicienii să sufere dacă deciziile luate sunt proaste.
Prin contrast, o țară care a redus deficitul cum trebuie este Argentina. După 123 de ani de deficit, Javier Milei, președintele liberal-libertarian al Argentinei, a adus primul excedent. Fără creșteri de taxe. A tăiat cheltuieli de 6% din PIB. Totul într-un singur an. Absolut colosal.
În România n-au scăzut încă cheltuielile statului. Guvernul Bolojan a tăiat cheltuieli în unele locuri și le-a compensat prin creșteri de cheltuieli în alte locuri. A tăiat la educație și în zonele fără influență politică, dar a crescut la scheme și la ceea ce numesc ei „investiții”. Per total statul nu a cheltuit mai puțin, dimpotrivă cheltuielile au tot crescut.
Ce s-a întâmplat în Argentina odată cu scăderea puternică a deficitului? A scăzut și economia cu 1.7%. Dar apoi și-a revenit spectaculos. Creșterea nu doar că a revenit, dar e a doua cea mai mare de pe continent. Inflația s-a prăbușit. Iar sărăcia s-a înjumătățit, 7 milioane de oameni ieșind din sărăcie în doar doi ani. Iar la alegerile din al doilea an, partidul lui Javier Milei a avut o victorie masivă. Când tăierile sunt de la stat, nu de la populație, sunt răsplătite de alegători.
E foarte bine că a scăzut deficitul și la noi. E păcat că a scăzut din nou prin creșteri de taxe. Din păcate, mulți ani de acum încolo va trebui să trăim cu creșterile „temporare” de taxe (nu, nu vor fi temporare, veți vedea că au mințit și legat de asta).
La un moment dat va reveni și creșterea economică, pentru că vin noi miliarde de euro de la UE peste noi. Dar efectul lor va fi atenuat, în loc să fie amplificat.
Actuala recesiune nu putea fi evitată, dar puteau fi evitate greutățile economice pe viitor. Din păcate acelea nu au fost evitate, iar oportunitatea de reformă a fost din nou ratată.
– Servicii de creare site web
