Stăm câteodată și ne amintim de vremurile în care câțiva băieți din USR făceau opoziție amuzantă și, uneori, chiar penibilă. Erau vremurile mai ușoare pentru ei, urlau pe toate ulițele și arătau cu degetul către toți oamenii vechilor partide.
Acum se află la putere și, la rândul lor, sunt tratați în modul în care au procedat pe vremea în care nu-i băga nimeni în seamă.
În urmă cu câțiva ani, echipele de handbal din Baia Mare obțineau performanțe remarcabile pe plan intern și rezultate decente pe plan externe. Când tot orașul sărbătorea, ieșea dintr-un tufiș câte un userist și striga: hoțieee! nu vă mai faceți imagine pe banii orașului! sunteți niște parveniți care se lipesc de performanțele handbaliștilor!
Lumea râdea, aplauda ca la circ și uita. Noi nu uităm, căci istoria se repetă.
De când a început campania electorală pe banii noștri, prefectul Vlad Duruș se străduiește să pară cât mai implicat în viața cetății. Uneori îl ia valul atât de tare încât începe să facă exact lucrurile pe care le critica atunci când era un mic deputat.
A devenit atât de pasionat de handbalul băimărean încât a început să se dea în stambă pe rețelele de socializare cu mesaje de încurajare, cu mingi de handbal și alte trucuri menite să-l facă mare în ochii privitorilor.
Știm cât de proști îi credeți pe membrii partidului din care faceți parte și pe cei care v-au votat, dar nu reușiți să-i duceți cu zăhărelul pe toți, domnule prefect.
Știm că vă doriți să vă întoarceți la viața boemă din București, dar aveți puțintică răbdare. Câștigați mai multe procente electorale dacă ieșiți din birou cu rezultate, nu pentru a vă face poze pe la diferite instituții.
În loc să transformați biroul din Prefectură în studio, mai bine ați face loc acolo pentru toate dosarele cu probleme din Maramureș. Sunt multe, se adună zilnic și tu ai promis revoluția unei bune guvernări.
Ei bine, revoluția de care tu și gașca de useriști ați pomenit în campania electorală nu cred că se pupă cu mirosul de populism ieftin care iese din biroul tău. O fi îmbrăcat populismul în haine de oameni noi, dar tot urât miroase.
Ioachim Nicolae
