Îi vedem tot mai des. La locul de muncă, în magazine, în autobuze sau pe străzile din Baia Mare. Au venit din Sri Lanka, Nepal, Pakistan și din alte țări aflate la mii de kilometri distanță.
În urmă cu câțiva ani, prezența muncitorilor străini în Maramureș putea părea o excepție. Astăzi, face parte din realitatea orașului.
O documentare publicată de Scena9 readuce în atenție conflictul produs în august 2025 între muncitori români și străini la Aramis Invest din Baia Mare. Dincolo de incidentul în sine, materialul scoate la suprafață o realitate mai complicată: dificultăți de comunicare, diferențe culturale, nemulțumiri legate de muncă și două comunități care lucrează una lângă alta, fără să ajungă neapărat să se cunoască. Potrivit Scena9, Aramis are peste 6.000 de angajați, iar aproximativ 16% provin din afara Uniunii Europene. În același timp, mulți dintre angajații români fac zilnic naveta din localități din Maramureș și județele vecine.
La prima vedere, par două lumi diferite. În realitate, oamenii ajung în aceeași fabrică din același motiv: muncesc pentru un venit de care ei și familiile lor au nevoie.
Conflictul relatat de Scena9 ar fi pornit de la o neînțelegere legată de o unealtă folosită la comun. Compania a descris incidentul drept unul punctual și a susținut că angajații beneficiază de aceleași drepturi salariale și condiții de muncă. În material apar însă și angajați români care vorbesc despre nemulțumiri și despre diferențe de tratament pe care spun că le percep. Tocmai aici apare o problemă mai mare decât incidentul propriu-zis. Atunci când există frustrări legate de bani, program sau condițiile de muncă, este ușor ca problema să fie mutată asupra celui de lângă tine. Colegul devine „străinul”, iar discuția despre muncă se transformă într-una despre „noi” și „ei”.
Fenomenul depășește însă porțile unei singure fabrici. Conform datelor citate de Scena9 de la un reprezentant ASSOC, în 2024 în Maramureș se aflau aproximativ 1.800 de muncitori străini, mulți provenind din Sri Lanka, Nepal, Pakistan și Nigeria.
Integrarea lor nu se produce automat odată cu semnarea unui contract. Există bariere de limbă, diferențe culturale și dificultatea de a te adapta într-un loc aflat la mii de kilometri de casă. Iar aici există un paradox care merită observat. Maramureșenii știu foarte bine ce înseamnă să pleci la muncă în străinătate. Sunt numeroase familii în care cineva a lucrat sau încă lucrează în Italia, Spania, Germania, Franța ori Marea Britanie. Oameni care au fost, la rândul lor, „muncitorii străini” ai altor comunități. Astăzi, pentru cineva din Sri Lanka sau Nepal, Baia Mare este străinătatea.
Asta nu înseamnă că problemele de la locul de muncă trebuie ignorate. Salariile, programul, condițiile și eventualele diferențe de tratament trebuie discutate și verificate. Dar ele sunt probleme care țin de muncă și de responsabilitatea angajatorilor și instituțiilor, nu motive pentru a transforma colegii în adversari doar pentru că provin din țări diferite.
Baia Mare se schimbă. Nu doar prin clădiri, investiții sau infrastructură, ci și prin oamenii care ajung să trăiască și să muncească aici. Poate unii vor pleca. Poate alții vor rămâne. Deocamdată, însă, muncesc aici, locuiesc aici și împart același oraș cu noi.
Iar întrebarea nu mai este dacă Baia Mare se va schimba. Schimbarea se întâmplă deja.
Suntem pregătiți să trăim și să muncim împreună?
Sursa principală: documentarea realizată de Bianca Felseghi, cu fotografii de Raul Ștef, pentru Scena9.
– Servicii de creare site web
