Alegerile prezidențiale prin prisma unui om de dreapta

1) Să o oprească cineva pe doamna Lasconi din aventura prezidențială, e o insultă la adresa celei mai disfuncționale celule nervoase. Dragi userişti: a luat cam 13 miliarde de ani universului pentru a produce primele celule nervoase. Arătați puțin respect universului pentru 13 miliarde de ani de trudă…
2) Norocul lui Geoană e că ridicolul nu ucide. Ridicolul extrem, cuvânt pe care-l foloseşte enervant de mult. Domnu’ Geoană: se zice „preşedinție”, nu „preşedenție”, că e preşedinte, nu preşedente. Cred că era un bun ambasador.
3) Kelemen Hunor: confirmă că merită să fiu în relații excelente cu el. Are concept, anvergură, conținut, stil şi cunoaştere.
4) Simion: cine l-a antrenat, l-a antrenat bine de tot. L-a(u) antrenat să vorbească pe orizontul de aşteptare al unui mare număr de votanți, nu să fie preşedinte. L-au făcut zob Claudiu Pandaru şi Sabin Orcan cu argumente simple, dar dacă intră în turul II nu aş paria că şi pierde.
5) Diaconescu: cu siguranță un om care, odată pe scaunul de preşedinte, ar fi un bun preşedinte. Probabil cel mai bun dintre toți, sper să facă o figură bună, mor de ciudă că nu a existat o coaliție pentru el.
6) Ciolacu: reprezentant fidel al PSD.
7) Ciucă: mult mai bun decât pare.
Concluzia mea: nu sunt atât de arogant încât să sugerez ce e bine de votat, dar dacă vreți să votați un independent, gândiți-vă serios la Diaconescu. Dacă mergeți pe logica votului partinic, cred că e bine să ne gândim la Ciucă.
Ah, şi să-i spună cineva lui Gâdea să facă sport: eu, care nu mă uit de ani buni la televizor, nu l-am recunoscut.
Daniel Funeriu, fost ministru al Educației în „guvernarea” Băsescu